Apocalyptica la Arenele Romane: de la zei Symphonic Metal la un cover band grăbit

Este a treia oară când văd Apocalyptica în concert în România şi am considerat-o drept o oportunitate de a duce un prieten fan Metallica, care a ratat concertul din vară, pentru a se consola. Personal am dorit să retrăiesc emoţiile din 2017, de la Sala Palatului, când mi s-a părut un concert genial al finlandezilor. Am venit strict pentru "Unforgiven" şi "Fade to Black", bifate în ultimele concerte ale trupei din acest turneu (conform Setlist.fm).

Prima oară când am văzut Apocalyptica în concert a fost în 2012, la Arenele Romane, în cea mai rece noapte de mai pe care mi-o amintesc. Era în vogă Master Chef la PRO TV şi un concurent rocker cu creastă de acolo a stat pe lângă mine. Trupa finlandeză venise cu piesele proprii şi discul "7th Symphony" era în vogă. A fost o seară plină de emoţie şi trăiri intense şi am avut parte şi de un element vocal, solistul Tipe Johnson.

Apocalyptica în concert la Arenele Romane pe 29 octombrie 2019 │ FOTO: Ionut Paraschiv / InfoMusic.ro

În 2017 a fost doar o reprezentaţie instrumentală, ajutată mult de acustica de la Sala Palatului şi de vibe-ul serii. Unul dintre artişti avea piciorul în ghips, lucru care a stârnit ceva glume şi motiv de monolog al trupei spre public. Am ajuns şi în 2019 şi mă gândeam la "more of the same". De fapt s-a micşorat mult anvergura locului, a fost pe bază de cort încălzit şi... încălzit prea mult aş spune.

A fost ceva înghesuială, dar puteai naviga printre oameni totuşi, nu ca la Disturbed. Am fost frapat şi că nu puteai cere energizant Red Bull pe jetoane, ci îţi era oferit doar în combinaţie cu whiskey sau vodka. Nu prea am fost mare fan al modului în care au fost amplasaţi muzicienii. Au avut cu ei acele panouri pe care pare că umbrele lor cântă la violoncel, dar artiştii erau pur şi simplu prea jos faţă de nivelul privirii publicului.

E ca şi cum erau "scufundaţi" şi din spate nu vedeai nimic. De fapt din spate mai vedeai ceva, dar pe la mijloc şi chiar spre faţa aproape de Golden Circle le vedeai doar capetele. Fericiţi cei înalţi, de peste 1.86!

Apocalyptica în concert la Arenele Romane pe 29 octombrie 2019 │ FOTO: Ionut Paraschiv / InfoMusic.ro

Concertul a inclus două acte, iar în primul am ascultat piese clasice Metallica, în varianta cover Apocalyptica, în vreme ce în partea a doua a apărut şi un toboşar pentru a adăuga ceva percuţie experienţei. Totul a început cu un "Enter Sandman", care a sunat foarte golaş şi minimalist şi parcă... timid şi fără volum. "Master of Puppets" a avut apoi ceva zvâc şi am auzit lumea fredonând abitir, nervos.

"The Unforgiven" a fost un moment de virtuozitate şi ceva emoţie, dar... parcă tot lipsea ceva faţă de 2017. Am ascultat şi "Wheverever I May Roam" şi am avut toată seara senzaţia unei trupe de coveruri, o trupă mută, pe care doar publicul o mai ajuta cu versuri îngânate uneori. Mi s-a părut şi că mai toate piesele au fost cântate pe scurt, grăbite şi sărind peste solo-uri.

Apocalyptica în concert la Arenele Romane pe 29 octombrie 2019 │ FOTO: Ionut Paraschiv / InfoMusic.ro

Momentul pentru care am venit la concert a fost primul după pauză, când a început "Fade to Black". Bine zicea cineva că atunci când asculţi această piesă în interpretarea Apocalyptica îţi dai seama ce mari artişti sunt cei de la Metallica. Altcineva spunea că "intro-ul ar putea fi lejer introdus în orice simfonie din orice secol şi nu s-ar face de râs". Complet adevărat.

Am văzut şi un nou membru al trupei, cu ochelarii de soare şi modestia actorului din serialul "Daredevil" de pe Netflix şi am tot auzit cum liderul trupei, Eiccca Toppinen se tot declara gripat. Nu la modul "metal, yeah!, sunt răcit, provoc moartea la duel" ci "bebe are buba, pupă să treacă", cu inevitabila caterincă între membrii formaţiei. Lucrurile au crescut puţin în BPM odată cu "For Whom the Bell Tolls" şi "Fight Fire With Fire", apoi clasicul "Orion", considerat de unii cea mai bună piesă Metallica (super discutabil ştiu) s-a auzit din violoncele şi tobe şi din rărunchii tuturor.

A fost şi ceva monolog pe tema faptului că Apocalyptica a cântat "Escape", o piesă pe care nici măcar Metallica nu prea o cântă şi lumea nu prea o ştie. De fapt nici Apocalyptica nu o cântă şi am înţeles că ar fi primul cover pe care l-au făcut vreodată finlandezii. Seara s-a încheiat cu o explozie de arcuşuri lovite şi glisate frenetic peste corzile violoncelelor, pe piesele "Battery" şi "Seek & Destroy".

Apocalyptica în concert la Arenele Romane pe 29 octombrie 2019 │ FOTO: Ionut Paraschiv / InfoMusic.ro

Ultima a avut şi un moment funky cu un medley de AC/DC. Nu se putea fără bis, unde publicul a primit cele mai mari hituri Metallica, "Nothing Else Matters" şi "One". Chiar eram curios să văd cum le iese solo-ul de la "One" şi nu am fost prea impresionat. Mulţimea a părut totuşi că apreciază ocazia de a asculta Metallica în această formă simfonică. Din păcate concertul ca experienţa artistică nu a avut o latură înălţătoare şi care să umezească ochi, să patrundă suflete.

Cumva la ultimele 2 concerte Apocalyptica aveai momente când te cuprindea o emoţie aparte. Acum i-am simţit pe artişti grăbiţi, cu gândul în altă parte, obosiţi de turneu poate, fără a pune chiar tot sufletul în reprezentaţie. A fost ca un cover band într-o seară de miercuri, care trebuie să "îşi facă datoria". Au rămas de o virtuozitate impecabilă, au atins toate notele bine, dar muzica nu e producţie robotică pe linia de asamblat maşini.

Ai floricele, improvizaţii, surprize, contribuţii proprii şi giumbuşlucuri. Şi repet, amplasarea pe scenă a trupei nu a fost cea mai fericită. Să fi fost răceala lui Eicca... că a noastră nu, publicul fiind destul de cald. Toată tărăşenia a durat cam o oră şi 40 de minute, dar a trecut destul de rapid, piesele fiind scurte şi grăbite.

Apocalyptica în concert la Arenele Romane pe 29 octombrie 2019 │ FOTO: Ionut Paraschiv / InfoMusic.ro

Iată setlist-ul concertului Apocalyptica de la Bucureşti:

1. Enter Sandman
2. Master of Puppets
3. Harvester of Sorrow
4. The Unforgiven
5. Sad But True
6. Creeping Death
7. Wherever I May Roam

Pauză

1. Fade to Black
2. For Whom the Bell Tolls
3. Fight Fire With Fire
4. Orion
5. Escape
6. Battery
7. Seek & Destroy

Bis:

1. Nothing Else Matters
2. One