Concertul începe cu notele pianului lui Franҫois Couturier, ce se strecoară prin vacarmul orașului care încă te urmărește după ce ușile Sălii Radio s-a închis, printre mașinile pe care le-ai lăsat în urmă în trafic, printre stropii de ploaie care abia au început să cadă, printre trecătorii grăbiți de pe stradă, printre frânturile de conversație și gândurile ce au rămas suspendate în aer. Sunetul te învăluie și are un efect calmant asupra tumultului exterior, dar mai ales interior. Se încolăcește în jurul tău și te hipnotizează ca un șarpe. Ai uitat de tot si toate. Timpul și-a încetinit pasul. Abia acum povestea începe, iar povestea este spusă de oudul lui Anouar Brahem, care te duce printre dunele celor o mie și una de nopți.
Stilul lui Anouar Brahem este greu de definit. Oriental, arăbesc, clasic sau toate la un loc, într-un melanj personal. Piesele sale te poartă departe, undeva pe malul Mării Mediteraneene, unde picioarele ți se afundă în nisipul cald, al Tunisiei, unde mirosul dulce al condimentelor este purtat de vânt, același vânt ce aduce influențele clasice de pe țărmul european. Notele oudului sunt conturate ușor de vocea maestrului ce le îngână, care mai adaugă o parte din sufletul său în compoziție.
Există artiști virtuoși și există artiști pentru care muzica e doar portativul poveștii. Oudul lui Anouar Brahem își cântă singur amintirile, lin, timid, melancolic. Pianul, basul și clarinetul îi conturează spațiul, îi măsoară timpul, îl invită și i se alătură în conversații muzicale. Primele piese sunt energice, însă pe măsură ce concertul continuă, ritmul se domolește până ce întreaga sala este legănată ușor în noapte.
Anouar Brahem a descoperit oudul la vârsta de 10 ani.
“Nu pot să descifrez exact motivul pentru care m-am oprit la acest instrument, poate e la fel ca dragostea, un mister”, declara maestru tunisian într-un interviu înaintea concertului.
Acum instrumentul stă lipit de degetele lui pe scena de la Sala Radio. Când muzicienii se ridică să iasă de pe scenă, instrumentul pare de aur în lumina palidă a reflectoarelor. Însă valoare sa e neprețuită.
Twin Arts, mulțumim!