În primul rând, am aflat de la Neige, solistul Alcest, că trupa a ținut primul său concert din existență fix în România, în 2010. Ce am ascultat la final de octombrie 2024 a fost o revenire la origini, deci, la locul unde a început tot. Posibil să fi înțeles eu greșit anul, deoarece știam că Alcest a fost fondată în anul 2000 și mi-ar fi greu să cred că a stat 10 ani fără concerte.
În fine, Alcest e o trupă a dualității: solistul Neige e creierul formației, are growl-uri supărate, dar apare cu un aer bonom, relaxat și cămașa hawaiană pe scenă. Muzica grupului sare de la visare și post-rock la black metal într-un mod cum doar Holy Fawn am auzit făcând-o în ultima vreme. Dar stai, nu e bine să judeci cu ce se îmbracă o persoană, stilul său și felul de a fi. Nu aș spune neapărat că judec, ci că Neige e o gură de oxigen între atâția soliști de metal trași la xerox: tricou negru, plete, atitudine încrâncenată.
Am fost surprins și de modul în care s-a umplut Clubul Quantic. Pe la ora 19:10 nici țipenie de om și pe la 19:50 abia aveai loc în sală de concert. M-a bucurat asta, mai ales fiind o zi de luni și crezând inițial că grupul nu e așa apreciat la noi cum mă așteptam. La urma urmei, în cercurile apropiaților mei am tot recomandat Alcest ca „TOOL din Franța”. E drept, am fost fermecat de chitară din „Protection”, mai ales varianta acustică în loop cu acel video alb-negru „making of”.
Alcest te poartă pe cărări ale imaginației lui Neige, un om care, atunci când era mic, a luat contact cu „o lume de departe”. El vrea să ne ducă pe toți acolo și să ne arate ce a simțit. Poate de aceea piese ca „Sapphire” sunt cântate într-o limbă inventată și înțeleasă doar de solist. Nu e franceza sa natală, ci... altceva. E o îngânare, cântec de copil, „lalala” și „ooo”? Nu chiar, dar ai putea jura că e o limbă care se poate vorbi. De circulație internațională. Dacă națiunile sunt cele imaginate de Neige.
Și nu cântă în acest „gibberish” doar pe „Sapphire”, ci și pe „Les Iris”, „Tir nan Og”, „Solar Song”, „Délivrance”, „Kodama”, „Untouched”, „Spiritual Instinct”. El este faunul care ne ghidează printr-un labirint, unde nu găsim întuneric, deși muzica e „blackgaze” și nu găsim nici mizantropie, deși numele trupei vine de la Alceste, „Mizantropul” lui Molière.
Pentru mulți, vocea lui Neige sună neplăcut, afonic, anti-voce. Așa e și pe disc, nu era o chestiune de live sau ne-live. E cumva un instrument pe care îl mânuiește cum vrea, se poziționează ca un creator de soundscape din propria voce și limbă. Nu are nimic de dovedit prin măiestria vocală, câtă vreme induce visare a câștigat. Iar instrumental băieții au fost... perfecți.
Susțin de câțiva ani că școala franceză de inginerie de sunet, cablaj, mixaj, masterizare, auz fin sau ce Dumnezeu o fi merită lăudată. Uitați-vă la Gojira, Alcest, Brutus (știu, sunt belgieni), Novelists, care vin la noi în ianuarie, chiar și la Indochine. Fiecare atingere de chitară sau tobe e perfectă. Nu există microfonii, note ratate, distors aiurea, greșeli de orice soi.
Teoretic, asta ar fi în detrimentul show-ului, să fie totul ca pe disc. Uneori, puțină umanitate și eroare ne place. Dar aici ne ajută anti-vocea lui Neige. Pe care l-am apreciat și pe colaborările cu ISON, unde tună și fulgeră amenințător.
Iată setlist-ul concertului:
- Komorebi
- L’Envol
- Améthyste
- Protection
- Sapphire
- Écailles de lune - Part 2
- Flamme jumelle
- Le miroir
- Souvenirs d'un autre monde
- Oiseaux de proie
Bis:
- Autre temps
- L’Adieu
Concluzii
Alcest e muzica de „mood”, de stare de spirit. E muzică de boemie și care te scoate din real. Metal-ul îl asculți ca să ai energie, ca să dai afară emoții negative, ca să îți amintești, ca să uiți. În cazul Alcest e altceva. E o călătorie spre un „ceva” care încă nu e palpabil și nu a fost atins. Dar drumul a meritat până acum și merită în continuare. Cu un Neige modest, cu bun simț, bonom și jovial, să ne conducă în sfârșit în lumea sa, în care să vorbim pe limba sa. În riff-uri sau silabe, în growl-uri sau îngânări.
Întrebarea e: noi suntem în lumea lui Neige sau domnul "Zăpadă" e rătăcit în lumea noastră?
