Woodkid. Un nume pe care l-am descoperit acum un an, reușind să mă captiveze și să mă ducă într-o altă dimensiune. În secolul în care se uită de importanța muzicii clasice, francezul Yoann Lemoine a reușit să îi ofere acesteia noi valențe. Greu de crezut, dar a reușit să creeze un nou stil de muzică, cu o amprentă profund personală.
Aparent doar un regizor de succes care a semnat clipurile unor artiste precum Lana Del Rey, una din muzele sale, sau Katy Perry și a refuzat politicos să își pună amprenta pe videoclipuri pentru Madonna, The Rolling Stones și Black Sabbath, Woodkid a ales să devină un artist complet și să își scrie viața pe partiturile muzicale. A reușit să se inventeze și să își creeze în scurt timp un statut, din momentul lansării piesei "Iron", inclusă pe un prim EP, dar și pe albumul de debut "The Golden Age".
Înainte de a vă lasă conduși în lumea acestui artist, trebuie să știți că titlul materialului nu este deloc întâmplător ales. Pentru Woodkid, "The Golden Age" înseamnă raportarea la perioada de glorie pe care el o consideră a fi copilăria. Nici numele artistului nu este doar unul ușor, fără substrat afectiv. Yoann mărturisea că Woodkid este un copil care la maturitate devine puternic și invincibil, asemeni esențelor de lemn. Cu o simbolistică atât de variată în spate, materialul ni se dezvăluie cu prima piesă, care poartă numele acestuia.
Woodkid - "The Golden Age" Artwork
În melodia "The Golden Age" este surprins de fapt conceptul pe care artistul îl vede ca principală sursă de creație. Woodkid și-a părăsit familia din Polonia la un moment dat pentru a-și construi un viitor, moment pe care îl ilustrează în versuri în mod sugestiv printr-un discurs cu eul său interior. ("Boy, we are family, no matter what they say. But boys are meant to flee and run away one day"). Ritmul piesei pare unul adecvat pentru această fugă menită să îl deconecteze de trecutul său.
VIDEO LIVE WOODKID - The Golden Age
Urmează firesc piesa "Run Boy Run", cea care continuă linia mesajului și captivează prin sonoritățile alese, ritmul obsedant și căutarea de sine pe care artistul o întreprinde chiar și în prezent. Cinematografică, precum toate creațiile de pe acest album, melodia ne dă de înțeles pasiunea lui Woodkid pentru filmografie. Una din sursele sale de inspirație a fost mereu muzica de film, lucru care se simte. Motivul este simplu, melodiile sale fiind deosebit de epice. Hrănesc sufletele oamenilor și pot oferi răspunsuri la întrebările lor. Lucrul voit de artist este acela ca oamenii să se conecteze prin muzica lui la viața lor interioară.
"The Great Escape" este una din melodiile care nu m-a captivat chiar atât de tare, ritmul fiind ușor prea galopant, sacadat, semănând cu un imn de vânătoare.
Ne revenim după momentele de fugă cu prima baladă de pe album intitulată "Boat Song". De o senzualitate și un rafinament aparte, piesa este sclipitoare, cu o melodicitate în clarobscur demnă de invidiat pentru orice compozitor. Deja în acest caz, granițele limbajului muzical sunt mult extinse, fiind o creație limpede, cu sentimentul dramei bine conturat, dar plin de afecțiune. Partea orchestrală este bine aleasă, Woodkid alegând să mixeze două înregistrări. Prima dată cu ajutorul Paris National Orchestra, iar apoi în studio a creat fiecare sunet într-un pattern deosebit. Astfel că obsesia lui Woodkid pentru perfecțiune a avut rezultatul dorit, cel puțin pentru această piesă deosebit de clară.
Audio: Woodkid - Boat Song
Pășim din nou într-o călătorie prin universul lui Yoann prin piesa "I Love You", despre care v-am mai povestit în momentul lansării videoclipului. De data aceasta, artistul nu mai pornește singur la drum, ci își caută sufletul pereche pentru a se desăvârși.
"The Shore" - piesa mea preferată de pe album. M-a cucerit instant, prin întregul concept din spatele ei și partitura de pian aparent simplă, dar cu efectul de a subjuga auzul. Îmi pare o creație de o spiritualitate elevată, cu un tempo care crește în intensitate o dată cu mesajul, iar dragostea se arată din nou în orizontul creatorului. ("My life is full of wine and gold, but it's not worth it without you. Just like my bed my heart is cold, now you know I've always loved you.")
VIDEO LIVE WOODKID - The Shore
Piesa cu numărul șapte, "Ghost Lights" revine cu o încărcătură mai gravă, susținută de sunetele de cuțite și zale metalice. Pare o incantație pentru alungarea demonilor din trecut, aceia care ne împiedică în crearea unui viitor luminos. Apare astfel promisiunea că momentul căderii nu se va mai petrece niciodată, sound-ul piesei fiind deoebit de organic și invitând la dans. Dozajul planurilor sonore este susținut de repetiția triplă a refrenului.
Tensiunea interioară este cumulată și în "Shadows", o coeziune între stilul polifonic și cel omofonic, rezultând o creație instrumentală, dar lirică, în ciuda lipsei versurilor.
Edificiul sonor ridicat de Woodkid capată noi elemente cromatice prin "Stabat Mater". Piesa deține un cor mixt bisericesc folosit pentru redarea unei atmosfere sobre și profunde, iar preț de aproximativ treizeci de secunde creația capătă o turnură de stil.
"Conquest Of Spaces" este o abordare mult mai accesibilă, tempourile sunt mai diverse, melodia combinând liniile melodice cu cele contrapunctice. M-a dus cu gândul la piesa creată pentru unul din parfumurile Lolita Lempicka, tema respectivă numindu-se "The Deer". Urmează un interludiu de nici un minut, "Falling" fiind o parte mai întunecată de pe acest album.
"Where I Live" este de o tristețe răvășitoare, aproape că auzim suflul și plânsul artistului în timp ce povestește frânturi din viața sa, atât de universală până la urmă. ("Where I'm born is where I'll die. At night I can't sleep when I try to forget that I never cheated, that I tried to be strong. No matter how wise I was, I feel wrong to forget that I never followed that man that I adored.")
AUDIO WOODKID - Where I Live
Cum vă spuneam la începutul acestei recenzii, piesa "Iron", deja un hit ușor de recunoscut, figurează pe acest material. Orice aș spune despre ea, ar fi deja prea puțin, melodia aceasta având un impact imens și reușind să devină una dintre cele mai cinematografice compoziții scrise vreodată. Aceasta amintește de războiul pe care fiecare dintre noi îl purtăm uneori cu noi înșine.
VIDEO LIVE WOODKID - Iron
Ultima melodie, "The Other Side", cu un ușor caracter de imn militar, încheie povestea unitară spusă de creatorul ei prin toate compozițiile. De data această, piesa nu mai are un ton optimist, fiind o declarație în care Woodkid capitulează și mărturisește sfârșit: "I'm slowly drifting into slumber, cause I have lost the force to fight. It's like a cold hand on my shoulder, I'll see you on the other side...and in the arms of endless anger will end the story of a soldier in the dark".
Profund personal, discul "The Golden Age" este ancestral și polifonic. Recomand să îl savurați la căști pentru o mai bună acuratețe a sunetului. Woodkid a reușit să sape în conștiința sa și să redea prin sunete, vibrații și imagini, acele pusee din viață care l-au ajutat să devină ceea ce este el astăzi. Iar pentru o mai bună înțelegere a acestei creații, puteți citi cartea care însoțește varianta Deluxe a albumului, unde artistul a reliefat unele dintre momentele marcante ale vieții lui.
