Atunci când am aflat de revenirea Simple Minds, mai precis de lansarea unui nou material după cinci ani, am dovedit un entuziasm precoce, dar de bun augur. Nu ştiam la ce să mă aştept, dacă voi asculta din nou ritmurile dragi învechite sau mă voi lăsa cucerită de beat-urile noi, uşor de avangardă. Din fericire, materialul aduce o doză importantă de prospeţime, fiind electronic prin excelenţă, astfel că va reuşi să se impună unui public mult mai larg.
Cu o dată de lansare programată pe 3 noiembrie, piesele de pe disc s-au răspândit înainte aşa cum era de aşteptat printr-un stream, de data aceasta oficial, astfel că modul encore a devenit un automatism plăcut de câteva zile încoace. Ce m-a atras prima dată a fost single-ul "Midnight Walking", pe care l-am semnalat aici, reuşind să îmi imprime exact starea de a aştepta cu sufletul la gură restul creaţiilor.
Bandul scoţian a lucrat câţiva ani la aceste melodii, fineţea detaliilor fiind un lait-motiv sublim. "Big Music", cea de-a patra piesă inclusă pe album şi cea care dă numele acestuia, are o istorie interesantă, fiind un fel de literă alfa de la care a pornit o nouă călătorie SM.
Ediţie limitată a dublului vinil "Big Music"
Astfel, după unele blocaje creative (ideea acestui material datând de acum 10 ani), a apărut varianta finală a piesei "Big Music", pe care clăparul Andy Gillespie a făurit-o în weekend-ul în care solistul Jim Kerr se afla în Elveţia la un concert Prince. La întoarcere, în avion, Jim a ascultat piesa refăcută şi a înţeles cât de mult muzica înseamnă încă pentru el şi câtă emoţie se găseşte în respectiva melodie. Cu nucleul bine structurat, nu a fost decât un pas pentru ca "Big Music" să devină titlul celui de-al şaisprezecelea album de studio.
Mereu am simţit că prin muzica noastră suntem într-o călătorie. Încă suntem, metaforic şi fizic. Astfel, primul track de pe album, 'Blindfolded' are în prim plan o imagine - oraşul El Paso din Texas, unde imigranţii (din Mexic) depăşesc graniţa şi ajung aici, încercând să trăiască în altă lume. Acolo unde trăiesc acum (Italia), există de asemenea o poartă de intrare pentru imigranţii care vin din Africa. Încă sunt multe probleme, mulţi mor pe drum, în timpul călătoriei. Această imagine apare în piesă. Lumea este în mişcare dintotdeauna şi tema această universală mă inspiră. - Jim Kerr
"Blindfolded" te izbeşte prima dată prin progresia electronică, în deplină concordanţă cu riff-urile de chitară în penumbră. Cu efecte cristaline şi sunete extatice, piesa deţine o durată extinsă şi un outro repetitiv bine ales.
VIDEO OFICIAL "Blindfolded"
"Midnight Walking", piesa-hit amintită deja, reuneşte ambiţia band-ului de a creiona sonorităţi care se pot propaga în spaţii goale, vibrând cu succes şi reuşind să umple prin complexitate orice vid fizic/sufletesc. Prin trepidaţii în ritm alegretto, melodia explodează pe refrenul aparent simplu, dar suficient de tributar chintensenţei SM: putere şi balsam sufletesc intens. Se face apel la răspunsurile pe care le găsim în mediul oniric, atunci când poţi conversa cu tine şi înţelege mai clar ce ţi se petrece. Dacă trupa ar fi o esenţă, cu siguranţa ar fi una care inspiră vitalitate, asemeni unui amestec de mosc, ambră, pin şi flori de colţ.
"Honest Town" este ceva mai încurcată pe strofe, fără un refren memorabil ca cel precedent. Secţia distors este prezentă, pauzele de respiro pe refren de asemenea, iar Jim insinuează seducător: "There is still something between you and me".
"Big Music" începe forte cu un bass pătrunzător, iar refrenul uşor electrometric te ţine în alertă, provocându-te la nivel imaginativ să urci noi trepte existenţiale, nota de sfidare a limitelor fiind transpusă cu succes. Din nou, avem în difuzoare o creaţie care va fi pe buzele tuturor la concerte, cu agitaţia maselor de rigoare.
Coborâm uşor cu "Human", construită liniar, fără volumetrii, vocea lui Jim ieşind mai mult în lumină.
Lichidul vieţii mixat cu splendoarea pietrelor rare devine o reţetă de succes în "Blood Diamonds". Cu mesaj universal, piesa îţi aduce în prim-plan clipe din trecutul personal, cu gust nostalgic: "Once we were lovers /Once we were pure as friends /Once we were blood / Diamonds to the end."
Dacă vrei să combini o reţetă veche Depeche Mode cu un U2 nou, atunci poţi asculta "Let the Day Begin", rezultatul va fi promiţător. Însă, trebuie amintit că piesa nu este marca Simple Minds, ci un cover după trupa The Call care promova piesa în 1989. Acum, avem o imagine panoramică a unei melodii construite ingenios, cu planuri tonale suprapuse cu cele ale sunetelor cristaline, care se succed firesc, în rolul lor de contrapunct. Linia dansantă este uşor de reţinut şi interpretatarea lui Jim la fel de spumoasă.
Un INXS instant ar putea reprezenta piesa "Concrete and Cherry Bloosom". Mi-a părut una din piesele pe care regretatul Michael Hutchence s-ar fi putut manifesta din plin. Linia de bass te învăluie pe tot parcusul prin definiţie una sinuoasă, cu denivelări de ritm neaşteptate, dar plăcute.
"Imagination" începe cu o interesantă linie synthpop, tematica sentimentală fiind din nou centrată, de data aceasta de o factură uşor erotică. ("Money can't buy imagination with you tonight...") Piesa te scufundă şi te ridică asemeni momentelor culminante dintr-o relaţie, când pasul de la agonie la extaz şi invers este mărunt.
Butonul de repeat a fost abuzat când "Kill Or Cure" a apărut la orizont. O piesă frumoasă prin definiţie, în care planul real te înconjoară cu promisiunile sale deşarte de iubire şi glorie. Desăvârşită prin mesaj şi sonorităţi, se poate tranforma într-un imn al tuturor oamenilor îndrăgostiţi sau mai bine zis, prinşi în labirinturi de minciuni, ale celor care au avut şansa de a scăpa teferi, dar cu cicatrici. Vestea bună este că una dintre alifiile cu efect miraculos pentru răni este acest disc care trasează exact linia de renaştere pe care cei curajoşi vor să păşească. Trecutul rămâne atât de în spate, astfel că devine revigorant să cânţi cu zâmbet pe chip: "You can kill or cure, but you can't have me."
"Broken Glass Park"...un nou 'eargasm' semnat Jim Kerry & CO. Piesa apare şi pe materialul lansat în martie 2013, "Celebrate: The Greatest Hits".
Finalul de glorie este trasat prin "Spirited Away", varianta deluxe a acestui album având un al doilea CD pe care se mai regăsesc câteva piese, printre care două cover-uri: "Riders on the Storm" şi "Dancing Barefoot".
Discul este într-adevăr surprinzător de complex, nu îl poţi diseca chiar de la prima ascultare, dar cu siguranţă te provoacă la un crush sentimental, însă nu adolescentin. Materialul matur transcende, are aceea calitate de propagare pe care multe dintre albumele din prezent nu o reuşesc. Jim a lucrat la unele piese cu Iain Cook din trupa CHVRCHES, pe care a denumit-o drept una dintre experienţele extraordinare.
Acum patru ani, treceam printr-o perioadă tristă, pentru că mama era pe patul de moarte şi eu am revenit la Glasgow pentru a-i fi aproape în ultimele săptămâni. Stăteam cu amândoi părinţii în casă, atunci când ea mi-a spus: 'Ce faci aici, du-te şi compune.' Şi-a dat seama că nu mai sunt eu şi atunci am realizat că are dreptate şi am mers la Iain, cu gândul iniţial de a scrie piese pentru un alt album solo. Am reuşit să punem bazele a zece melodii în două săptămâni. - Jim Kerr
Uneori, când vechiul se întâlneşte cu noutatea apar momente de glorie combinate cu tremurul mării, cu un om drag aproape şi un viitor incert, dar plin de surprize.
Simple Minds: Jim Kerr, Charlie Burchill, Mel Gaynor, Andy Gillespie şi Ged Grimes
