Muzica byron a purtat de la apariţie o amprentă clară, un semn anume care o face să se diferenţieze instant de orice altă trupă din peisajul actual românesc. De fapt, este mult mai asemănătoare cu una din America, poate datorită unui solist cu o dicţie impecabilă cumulat cu o profunzime stilistică aparte. Instrumental, avem în faţă patru muzicieni care jonglează perfect cu multe genuri muzicale, lucru care se simte şi transpare în fiecare creaţie.
Materialul, compus pe parcursul unui an, a fost înregistrat în High Resolution Sound (24 bit/96 kHz) la Windmill Lane Recording Studios, renumitele "studiouri U2" din Dublin, Irlanda. Masterul a fost realizat la studioul Abbey Road din Londra de către cunoscutul Frank Arkwright (Joy Division, Blur, Arcade Fire, Belle and Sebastian, New Order etc.).
Prima piesă de pe acest disc, "Settling Down", are un intro misterios, cu câteva lătraturi de câine şi te face ca ascultător să aştepţi nerăbdător să cadă cortina. Vei sesiza apoi ştiri în limba franceză dublate de un scurt moment de cor al unor copiii pentru ca apoi chitara să pătrundă intens în difuzoare, accentuând sentimentul de revoltă. Piesa este construită în manieră crescendo, pentru ca după cel de-al patrulea minut, să regăsim o tonalitate mai aşezată, propice introspecţiei, iar versurile reuşesc să ne ducă cu gândul la sentimentul de apartenenţă care vine uneori cu renunţarea la egosim, omul drag având rol de salvator. ("My trip came to a close / I am as happy as I can be / I do anything to keep / Whatever we got here that makes us feel complete.../ You smoothly laid down my pride / Devoured my selfishness / I'd kill to know you're fine / I'd die for you, questionless.") Se readuce piesa în crescendo pentru outro, muzicalitatea dintre clapă, chitară şi secţia ritmică fiind completă.
Rămânem în aceeaşi notă dramatică alături de "Most Inexplicable Plague", care conturează de fapt întreaga linie teatrală a materialului. Piesa aceasta alături de încă unele pot fi incluse cu succes în backgroundul unei variaţiuni sau scenete tragice sau chiar unui film cu răsturnări de situaţie. Vocea lui Dan este în penumbră, iar distorsul aplicat pe refren este obositor, însă imediat liniile de bass se conturează discret cu aceleaşi ciripituri de păsări de la început. Solistul în gamă urcă, 6fingers coboară pe partitură şi imediat începe cea de-a treia piesă cu un telefon care sună. Ideea continuităţii pieselor se aplică cu succes pentru a releva strânsa legatură dintre fiecare poveste expusă în parte.
Pentru "A Walking Piece of Art", regăsim printre note şi accente muzicale, o voce feminină care îşi caută iubirea. Solistul reapare şi povesteşte în manieră piano întâmplări din relaţia cu aceasta. Refren puternic, strigăt în gol dublat de polifonia obsedantă a clapelor şi solo-ului de chitară. Piesa se întrerupe brusc, lăsând sunetul ploii şi un receptor închis să continue povestea în ritm alert cu "The Sea". Dan povesteşte alte frânturi din istoria unui cuplu zbuciumat. ("We're two crabs involved in a parallel dance / On a deserted beach at the end of the word / We didn't attend a single ballet class / But we try pas de deux right here, in the dirt.") Apare momentul de flaut pentru ca mai apoi temele muzicale să se amestece într-un dans spectral puternic. Pe refrenul final, am simţit nevoia de o voce feminină care să atenueze puţin jocul de lumini şi umbre.
Sunetul unei cutiuţe muzicale...zâmbesc, titlul este sugestiv ("History as a Child"), însă povestea conţine mult mai mult decât aparente amintiri din copilărie. O avem în prim-plan pe Cleopatra, regina Egiptului, cea care l-a sedus pe Caesar şi deopotrivă a contribuit la pierirea sa. Refrenul constituie îndemnul perfect pentru orice persoană aflată la un moment de cotitură în viaţă. Durata este redusă, de aici apare şi instinctul firesc de a apăsa replay. ( "I suggest you carefully choose your friends / At times lions can be mistaken for lambs / Once you turn your back, you're under attack, boy / Open your eyes!")
Cum sună oare noţiunea atât de abstractă de "Peace"? Trebuie să fie asezonată cu o linie de bass uşor de ţinut minte şi un mesaj social. Byron ştie bine cum să mânuiască jocul de cuvinte cu armoniile şi notele muzicale. Ritm rapid, versuri recitate şi un solo instrumental de final care încheie o compoziţie fără un refren clar definit.
"City on Fire" este o creaţie la care m-am întors de zeci de ori, devenind şi favorita mea de pe album. Este de o tristeţe profundă, cred ca va deveni chiar un memento etern al tragediei din club Colectiv în care ne-am pierdut cu toţii prieteni, artişti, colaboratori...în definitiv, oameni frumoşi care au plătit cu viaţa un sistem găunos. Dan a scris piesa înaintea acestui dezastru, cu gândul la drama din SUA produsă la 11 septembrie 2001, însă a punctat bine lipsa de umanitate şi greselile cu care ne confruntăm în zilele agitate pe care cu toţii le întâmpinăm. ("The city's burning to remind us all / We are completely out of control / A milestone of horror on this anxious earth / The day we lost our soul.")
Mers cu trenul...Da, oriunde, dar împreună. Plecăm pe "Wall of Shame". Cu acorduri de pian similare Queens of the Stone Age / Muse şi cu gândul la maxima latină "Carpe Diem!", ne întâlnim la punctul final cu ambiţii frânte şi cu aceleaşi vicii. Dacă ne vom opri / cădea, ne vom ridica de jos şi îi vom face pe toţi să ne admire talentul de a trăi din nou, în ciuda calamităţilor sufleteşti care ne-au încolţit şi vom reîncerca apoi orice tratament pentru a le da uitării. Piesa rămâne fidelă polifoniei şi accentelor grave care subliniază esenţa mesajului.
Ne revenim cu greu din tumultul muzical pentru o creaţie creionată acustic, "Little by Little". Vocea solistului, mai light, dar fără să îşi piardă din greutate, ne prezintă în tonuri sumbre imnul existenţei care pare scris în jurul citatului: "Povestea unei vieţi, oricare ar fi ea, este povestea unui eşec". (Jean-Paul Sartre) Doar un riff the chitară pus pe repeat dublat de câteva game la pian evidenţiază, din nou, starea de tragedie a fiinţei umane.
Muzica byron are această coordonată. Nu găsim cei patru artişti în roluri de contre-emploi, ci unicitatea este conferită exact de cadenţa şi măiestria cu care teme umane sunt reliefate în cuvinte şi tonalităţi naturale.
Din nou mister pentru "One Day a Year". Cu aceeaşi melancolie şi joc al umbrelor, partitura îţi dă fiori. Cred că este cea mai complexă creaţie de pe întreg materialul şi se simte tare bine printre rânduri şi game influenţa Queen. Singurul minus sesizat este acela că pe refren vocea este acoperită de tumultul muzical.
Ultimele două compoziţii "In Between" şi "Gone Fishing" închid povestea de dragostea dintre cei doi protagonişti. Prima din ele aduce în prim plan eternele certuri în genul rock progresiv şi decizia unuia din parteneri de a pleca şi a porni la un nou drum fără iubirea sa. Cea de-a doua este o partitură în care scenografia este sărăcă , la fel ca sufletele răvăşite ale celor doi. Muzical, 6fingers îl dublează pe Dan Byron la voce, iar accentele la toba premier par a fi părţi din zbuciumul sufletesc resimţit în momentul de adio. Eliberarea de sub o rutină destul de urâtă duce şi la eliberarea sufletelor. ("The icy claws are ripping me apart / Ah, astounding / The shock of this coldness is making my heart / Beat again.")
Noul disc byron este cu siguranţă unul care se va face remarcat nu doar pe plan intern. Curat şi profund, în acelaşi timp complex şi retrospectiv, reprezintă un material care nu poate trece neobservat, indiferent de genul muzical care te caracterizează. Lansarea oficială de pe 6 noiembrie 2015 (via Universal Music Romania) va fi însoțită de un concert în Berăria H pe 29 noiembrie 2015.
Piesele se pot asculta pe deezer, itunes și zonga. Discul poate fi cumpărat și în format CD de aici.
