Buna What's UP și bine ai venit la InfoMusic!
Bine te-am găsit!
Vara asta toate drumurile au mers la tine. Cum s-a născut piesa?
Nu au mers chiar la mine, toate drumurile au mers la ea, o anume ea, persoana din poveste. Piesa s-a născut într-o zi în care mă gândeam la ce să mai compun. Și am compus un negativ interesant, apoi am făcut o linie și apoi am făcut acest text. Și povestea este despre o anume ea, care a dispărut și pe care nu o mai găsesc, are legătură cu albumul meu. Lucrez la un video-album de 5 ani și are legătură cu acea ea care era și în piesa "K la meteo". Eu mă cert cu Andra, începe o poveste de dragoste în video-albumul meu și pe finalul albumul apare și această piesă numită toate drumurile duc la tine. Ea face parte dintr-un album de 13 piese, toate sunt legate între ele, au o poveste. Albumul se numește "Povestea inimii". Pe 8 februarie vine și albumul propriu zis, albumul meu de debut. Sper din suflet să vă placă, am muncit foarte mult la el și sunt foarte fericit că sunt cu el pe final.
Ai spus că o să fie un video-album. Ai filmat deja videoclipurile?
Da, am început să filmăm videoclipurile acum 5 ani, practic când am intrat în industrie. Am făcut niște legături între "K la meteo", "Taxi", "Bine", "La tine". E ca o poveste, îmi crește părul, barba, toate îmi cresc până la final de album. Am filmat și anul ăsta vreo 5-6 clipuri prin Islanda, unul prin Londra, "La tine" prin Barcelona, adică albumul e făcut în mai multe locuri, nu doar acasă, deși eu sunt foarte patriot. Mi-am dorit să mă plimb un pic cu povestea, să o plimb prin lume.
Ai colaborat foarte mult cu Marius Moga. Care e cea mai importantă lecție pe care ai învățat-o de la el?
M-a învățat să am răbdare, adică au trecut 5 ani, am avut răbdare să văd albumul cum se conturează, dar el m-a învățat să am răbdare cu fiecare piesă în parte, mi-a zis: "Important nu e să lansezi muzică, important e să lansezi o piesă în momentul în care simți că e ce trebuie să fie". Adică nu are niciun sens să te grăbești, marți pe 2 iunie, trebuia să lansezi nu știu ce piesă, deci orice ar fi trebuie să o lansăm. E importantă povestea, e important să se mixeze împreună toate lucrurile. Da, cred că ăsta e cel mai important lucru pe care l-am învățat de la el. El are foarte multă răbdare, deci niciodată nu lansează o piesă până nu simte că nu mai are ce să îi facă.
Știu că o altă pasiune de-a ta este poezia. Când ai scris prima poezie și cum se numea?
Am scris prima oară pe la 8 ani când am învățat prima oară să scriu, dar de poezii am devenit pasionat pe la 4 ani când m-a pus mama să învăț pentru grădiniță o poezie, am învățat, nu înțelegeam eu câteva cuvinte și noaptea în pat când tot repetam în cap am început să schimb din cuvinte și în momentul ăla am dat nas în nas cu poezia, moment în care m-am îndrăgostit și de atunci am tot făcut poezie în cap până am învățat să scriu. Când am învățat să scriu, pe la 8-9 ani, am publicat și prima poezie în revista școlii. Se numea "Primăvara" de Ivancea Marius. Și era ceva de genul "Primăvara iar apare / Soarele pe cer răsare / Ghioceii înfloresc / Pomii toți se-nveselesc." Atâta vedeam eu la 8-9 ani. Dar poezia mea a evoluat mult în următorii ani și la 14 ani deja începusem să scriu foarte, foarte mult. La 14 ani am terminat primul album, dar, mă rog, fiind copil, n-am reușit să îl lansez. Am reușit în schimb să semnez, pe vremea aia era un post de televiziune, Atomic TV, îmi aduc aminte, m-am dus acolo cu albumul, le-a plăcut foarte mult de mine, m-au luat în studiouri. Am fost textier, au fost trei ani din viața mea foarte, foarte frumoși, am învățat foarte multe lucruri acolo, inclusiv să montez video. Făceam orice are legătură cu muzica, chit că e poezie, chit că e compus de muzică sau să montezi un clip. Am făcut orice în zona muzicii și mă bucur mult pentru că m-au ajutat foarte mult lucrurile astea. Apoi de la 17 la 21 a urmat o perioadă în care mi-am văzut de școală, cum zicea și mama "Termină-ți școala, nu fii nebun." Că eu nu am ales să mă duc la Lipatti, cum au făcut prietenii mei. Am avut mulți prieteni care erau muzicieni încă de mic m-am învârtit în lumea asta. Și eu nu m-am dus să fac liceul de muzică, m-am dus să fac informatică, așa mi-a zis mama că o să fie mai bine. Eu am ascultat-o și la 21 de ani mi-am dat seama că nu o să fie mai bine, moment în care am renunțat la ambele facultăți. Copii să nu faceți așa, gândiți-vă de la început, adică mai bine era ca la 14 ani să fi ales direct Dinu Lipatti, făceam școala de muzică și era mult mai bine. Și la 21 de ani am semnat cu Marius Moga, moment în care mi s-a schimbat viața, am făcut alături de el "K la meteo", apoi a apărut Andra în viața mea, pe care o iubesc din tot sufletul meu, m-a învățat foarte, foarte mult lucruri despre cum trebuie să fii în această industrie muzicală. Și de acolo lucrurile au decurs frumos, am muncit foarte mult, de 5 ani muncim într-una la acest proiect și sperăm să vă placă și vouă ce o să iasă cu albumul.
Cum s-a schimbat What s UP pe care îl știm din piesa Taxi, față de What's UP de astăzi?
Păi m-am mai tuns, am mai slăbit câteva kilograme, în rest nu cred că m-am schimbat foarte mult, sunt cam același om dintotdeauna, la fel cum mă știu eu. Adică nu mi se pare că m-am schimbat în vreun fel.
Anul acesta ai filmat foarte multe videoclipuri în Islanda. Care e cea mai amuzantă poveste de la filmări?
La piesa "Doare", o piesă pe care o voi lansa pe 8 februarie, e piesa care va lansa și albumul, au fost niște cadre unde trebuia să mă întind în apă, apa era foarte rece, afară 10 grade și valuri imense, eu alergam ca nebunul și ăștia țipau: "Vino încoa' că te mănâncă valul." Și eu și chior și frig, alergam de nebun pe acolo, ba înainte, ba înapoi. Au fost foarte grele filmările cu frigul și cu apa, m-am speriat foarte rău pentru că era plaja liniștită și deodată foarte adânc. Și valurile veneau foarte înalte, eu filmam aici unde e plaja și pe mine doar mă prindea așa un pic. Numai că eu m-am dus un pic cam aproape de câteva ori. Am scăpat ca prin urechile acului. N-a fost chiar amuzant, a fost chiar dureros, greu, friguros. A mai fost un moment neplăcut să zic așa: în drumul spre Islanda ne-am oprit în Marea Britanie să filmăm clipul pentru piesa "Taxi 2" și acolo a fost un incident neplăcut, exact 10 minute după ce am plecat noi după podul de lângă Big Ben, un domn foarte în altă lume a intrat cu mașina în tot ce a văzut pe trotuar. Am scăpat ca prin urechile acului. În rest peripeții nu cred că au mai fost, ne-am luptat mult cu frigul. Și am visat mult la a ajunge acasă întregi. Dar e bine că am filmat cu frigul înainte și am scăpat de greu, apoi a fost ca o vacanță, mersul în Barcelona. Mi-a plăcut mult și Barcelona, a fost prima oară când am ajuns acolo, mi se par oamenii foarte deschiși, ne-am simțit foarte bine.
Ești deja în industria muzicală de câțiva ani buni. Care a fost cea mai mare provocare pentru tine, ca artist, de-a lungul timpului?
Au fost două mari provocări – prima a fost să reușesc să fac o piesă la fel de cunoscută cum a fost "K la meteo" pentru că eu mă gândeam că a mers doar pentru că sunt alături de Andra și pentru că știm toți cât de iubită este Andra. Trebuia să fac cumva o piesă cu What's UP care să meargă la fel de bine, dar nu pentru că era și Andra acolo. Și a fost foarte greu până în momentul în care am reușit să terminăm "Taxi", eu mă uitam la piesă și nu aveam încredere că va fi la fel de puternică cum a fost "K la meteo". Și după ce a apărut piesa, îmi aduc aminte că m-am simțit eliberat, în sfârșit mi-am demonstrat mie că pot și singur și de acolo a venit o a doua mare provocare pentru că e ca atunci când ești mic, îți arunci jucăriile pe șifonier și ești prea mic de înălțime, n-ai cum să ți le iei. Adică, pentru mine a fost un hit destul de mare și a fost greu să țin pasul cu mine în timpul ce a urmat. Dar slavă Domnului, au mai apărut piese cum a fost "Bine", cum a fost "La tine" și cumva Dumnezeu ne ajută să facem piese care sunt plăcute de oameni și pentru mine asta contează cel mai mult. Dacă faci muzica doar așa să te afli în treabă și nu atingi sufletul omului… nici nu poți să trăiești din asta și mai bine n-o mai faci. Mai bine te duci la informatică înapoi.
Mai devreme mi-ai spus că ești foarte patriot. Cum crezi că ar trebui să fim noi oameni, în societatea din România? Ce ar trebui să schimbăm ca să funcționeze?
Cred că ar trebui să ne oprim din a ne uita doar la salariul cel mai mare. Nu cred că le place cu adevărat multora ceea ce fac motiv pentru care sunt și lucrurile făcute prost de multe ori. O zic de multe ori pe scenă, avem nevoie și de un sudor pasionat și de un cizmar pasionat, de un muzician pasionat, de un om care lucrează la bancă din pasiune. Nu te duci să schimbi banii și el se uită urât la tine. Nu sunt lucrurile făcute cum trebuie pentru că nu mai suntem pasionați, alergăm mult prea mult după bani. Eu personal am ales să merg pe drumul meu, după bani cum a zis mama inițial să fac informatică, dar apoi mi-am dat seama că nu o să pot să stau o viață întreagă la birou să fac ceva ce nu-mi place și să stric și ziua altora de cinci ori pe săptămână. Că dacă tu nu te simți bine cu ceea ce faci, oricine ar veni, nu îi zâmbești, te uiți urât la el, vii cu toate problemele de acasă. Pe când la muncă, nu o să mă urc niciodată pe scenă sau să dau cu tine un interviu aici, să mă gândesc la toate problemele de acasă, să stau trist, să îți stric eu ție ziua sau oamenilor care ne privesc și pierd 10 minute să asculte ce zice Ivancea Marius Marian. Eu zic din pasiune, din suflet, iubesc muzica cu toată ființa mea și vă sfătuiesc și pe voi să faceți ce iubiți cu adevărat.
Te-ai gândit vreodată să faci muzică și în altă țară? Ți-a trecut vreodată prin cap ideea asta?
Recunosc că în momentul în care încercam să intru în industrie era perioada cu "bumți-bumți", "Mamasita", eu nu mă regăseam în peisaj, mie îmi place foarte mult rap și R&B. Nu mă înțelegeam cu house, dar a fost un moment în care nu era nici muzică românească pe radio, adică era doar house în limba engleză, spaniolă, portugheză. Și am încercat, îmi aduc aminte când m-am lăsat de facultate și am ales să fac muzică, am făcut în anul ăla 108 piese în română, engleză, R&B, house, orice, am zis trebuie cumva să reușesc să mă semnez și am pus vreo 2 piese pe net, în limba română. Între timp m-a văzut Marius Moga, cu o piesă numită "Povestea inimii", apoi m-a luat frumos de mânuță, m-am dus la Cat Music, a zis "Uite un artist nou, poate îți place". Și de acolo toate lucrurile s-au schimbat în viața mea.
Interviu cu What's UP (Marius Ivancea)
Dacă tot am zis de străinătate. Ce artiști de afară îți plac, îi urmărești, îi apreciezi?
Îmi place foarte mult Drake, Justin Timberlake, Kanye West. Beyonce e mișto, dar nu prea ascult eu acasă că... na e pentru fete. Îmi plac mulți, în special oamenii care cântă rap sau R&B. Iar cât despre ieșit afară, în perioada despre care îți povesteam eu îmi doream foarte mult să reușesc în engleză cumva. Dacă așa era valul. Dar acum au mai trecut anii și am realizat că îmi place mai mult în spaniolă. În spaniolă nu știu o iotă, nu știu nimic, dar îmi place mie cum sună. Așadar, o să fac muzică și în alte limbi, pe viitor.
Chiar cum a fost experiența cu piesa în spaniolă?
Am un prieten foarte bun, îl cheamă Carlito și el e venit în țară de vreo 2 ani și cumva înțelege și română. Eu vorbesc cu el și în română și în engleză și îi explic exact ce zic acolo, iar el îmi traduce în spaniolă. Dar e amuzant când vorbesc cu el fiindcă eu ba îi zic cinci cuvinte în română, cinci în engleză, el îmi răspunde numai în engleză, mai zice și el trei cuvinte în română. În principiu, dacă nu aș fi scris eu versurile în română, nu aș fi știut ce cântam în spaniolă. Este o limbă foarte plăcută la ureche, limba spaniolă. Dar, nu am învățat-o eu, nu m-am uitat la destule telenovele. Engleza am învățat-o mai mult cu desene, muzică… cum a făcut toată generația mea. Noi am fost o generație destul de amețită, agitată și am învățat de la televizor. Generația obsedată de televizor. Acum e generația obsedată de tabletă. Sunt curios ce urmează. Generația obsedată de cine știe ce o să aibă pe la 14 ani, o să zboare pe aici, o să leviteze, știu eu. "Nu te urci mamaie și tu?". "Lasă-mă că mă doare spinarea, nu levitez eu la vârsta asta". "Urcă-te bre că o să îți placă." I-am dat eu lui tata știți roțile alea de te plimbi pe ele înainte și înapoi (hoverboard). S-a plimbat 10 minute, era fericit, "Ia uite pot, trăiesc, mă mișc". Și a venit cățelul direct în picioarele lui, a căzut, a stat cu piciorul umflat vreo 3 săptămâni. Așa că dacă e să apară ceva cu levitat, iar eu am făcut 50 de ani, "Nepoate te rog insist să nu îmi dai să încerc că nu vreau să încerc."
În toate piesele îți pui sentimentele și experiențele de viață pe hârtie. Cum reușești să delimitezi viața profesională de cea personală? Să găsești așa un echilibru încât să nu simți că îți este invadată intimitatea.
Ideea e că la început când am intrat în industrie, toată lumea îmi zicea să nu joc un rol la TV și să fiu cine sunt eu și am avut foarte mare noroc pentru că nu m-am trezit jucând un rol la televizor, cam cum mă vezi acum, așa sunt în viața de zi cu zi. Iar partea cu invadatul intimității, aici nu ai cum să controlezi treaba asta. Și cel mai bine mă simt relaxat și departe de tot în momentul în care închid ușa seara acasă când am ajuns, mă duc, mă schimb în tricoul meu de Marius Ivancea, îmi dau jos tricoul de Superman și atunci sunt chiar eu Marius Ivancea. Dar sunt foarte fericit că nu joc un rol, îmi trăiesc fiecare clipă la fel și acasă, la fel și pe stradă, doar că sunt momente când mergi la mall și vrei și tu să mănânci supa de linte liniștit și nu poți să o mănânci pentru că simți cum ăla din stânga se uită cum ții lingura, celălalt se uită la adidas. Uneori devine deranjant, iar alteori mă iau de ureche și zic "Bă nu ți-e rușine, nu ai ales tu asta? Îți place să faci asta, așa că asumă-ți și vezi-ți de treabă." Și repet, noaptea când ajung acasă și închid ușa, mă dezbrac de Superman și îmi trăiesc viața de Marius, uitându-mă la tavan. Cu gândurile mele și toate celelalte.
Cum s-a născut colaborarea cu Lentile Blur și Keed?
Eu cu Keed mă știu de vreo 2 ani și jumate, cam dinainte să se lanseze Șatra Benz și Keed este un băiat care lucrează la studioul lui, iar eu mergând la Keed mereu, fiind prieteni, l-am întâlnit și pe Lentile, mi-a prezentat o piesă. Este un băiat foarte de treabă, are o problemă cu ochii cum am și eu și am zis de ce nu. Mai ales că are o problemă cu ochii și mie cu oamenii care au o problemă cu ochii îmi place să fac orice, de la jucat tenis de picior, până la a face muzică. Și ne-a ieșit o piesă foarte frumoasă. Keed inițial nu era pe piesă. Când am primit varianta finală a piesei, mi-a zis Keed că a tras și el o strofă, m-am bucurat foarte mult, piesa este foarte plăcută pe internet, urcă în (YouTube) trending zilnic. E o piesă foarte frumoasă, nouă ne place, păcat că a trecut octombrie, dar oamenilor le place în continuare. Îmi aduc aminte când a fost lansat clipul la "Iarna pe val", pe 1 martie și nu se aștepta nimeni vreodată să ningă pe 1 martie, dar ce crezi că s-a întâmplat? A nins pe 1 martie! Așa că putem să ne imaginăm că e octombrie și în continuare.
Tocmai ai lansat o piesă cu Ruby, "A mea". Cum v-ați hotărât să lucrați împreună?
Eu cu Ruby mă știu de foarte mult timp, am mai colaborat cu ea la piesa "Nu pune la suflet", i-am mai și compus câteva piese și acum dacă tot ne vedem des, într-una din zile în care am făcut piesa "A mea", mă gândeam cu cine ar merge această colaborare, i-am prezentat-o ei, i-a plăcut, am făcut featuring-ul, ne bucurăm de cum a ieșit piesa, oamenilor le place foarte mult. Asta contează. Că ne înțelegem bine.
What's UP, abia așteptăm să auzim albumul, mulțumim că ai venit la InfoMusic!
Vă mulțumesc și eu din suflet de invitație, aveți grijă de voi, multă sănătate, pace în suflete, numai bine!
