"Hopium" este cel de-al treilea album din cariera trupei We Singing Colors. Materialul reprezintă parcursul ultimilor ani și a fost ajutorul, eliberarea, într-o perioadă care nici nu mai are nevoie de detalii. Înregistrat în mai multe studiouri din București, cu producători, ingineri de sunet și muzicieni, de pe el au fost lansate câteva single-uri cu videoclip, cum ar fi "Default Tone", "Nomad", "De Noi" sau "Sound of leaving".

"Hopium" va fi celebrat în cadrul unui eveniment special, organizat la Expirat, pe 28 martie. We Singing Colors va fi acompaniată de invitați speciali, prieteni și muzicieni cu care trupa a colaborat de-a lungul timpului. Apoi, noul album va ajunge la un public mai larg, grație unui turneu național de promovare, în orașe precum Cluj, Constanța, Oradea sau Timișoara.

We Singing Colors a apărut în peisajul muzical autohton în 2011 și îi recunoști cel mai ușor după fluieratul piesei "Good Days, Bad Days" care se aude de la primul album din 2014, "Made of wool, made of Heavy Metal". Au urmat multe concerte în cluburi și festivaluri din țară, înregistrări și o serie de concerte în Marea Britanie, un scurt tur în Japonia și India, show-uri live și sesiuni radio în Spania, Bulgaria, Ungaria, Serbia, Slovenia sau Moldova. Al doilea album, "Lone Learner", a fost lansat în 2018.

We Singing Colors și albumul "Hopium"

InfoMusic: "Hopium" este noul vostru album, un material ce reprezintă parcursul ultimilor ani. Cum poate să inspire artistic pandemia și izolarea?

Roxana: Inspirația poate veni din orice, poți să te uiți la un mușuroi de furnici și să-ți spună în momentul ăla ceva. Pandemia a dezbinat, a înstrăinat, a venit la pachet cu multe traume, peste care fiecare a încercat să treacă așa cum a putut. La noi s-a manifestat prin "Hopium", 10 piese care se întorc în trecut, ajung în prezent, dar nu au habar de viitor.

InfoMusic: Povestește-mi puțin despre titlul albumului. Cum înglobează el temele și mesajele pieselor?

Roxana: Întâi au fost piesele, care ușor ușor s-au strâns una lângă alta, apoi a apărut și gândul unui album. Totul are un gust dulce-amărui, parcă e bine, dar nu poți să te bucuri până la capăt, parcă viață e a ta, dar și tu uiți asta uneori și tot așa, de la "Be fine", până la "De noi" sau "Giant wave of yesterdays".

Pentru numele de album am avut mai multe variante, a fost o lista lungă pe care nu ne puneam nicicum de acord, până la "Hopium" - un joc între speranță și false iluzii, ceva care te ajută să-ți păstrezi speranța când totul pare pierdut sau fără sens. Cam asta era și tema comună a pieselor, așa că am mai lăsat o zi să treacă și "Hopium" a rămas.

InfoMusic: "Hopium" a fost înregistrat în mai multe studiouri din București. Cum a fost acea experiență și ce amprentă și-a lăsat asupra ta, atât profesional, cât și personal?

Roxana: Da, "Hopium" e un almanah al ultimilor 3-4 ani 😊) și am colaborat cred cu peste 14-15 persoane în total. Cumva, "Hopium" ne-a adus laolaltă cu mare parte dintre prietenii cu care mai colaborasem de-a lungul timpului. Și a fost ca o reîntoarcere în trecut, în vremurile alea de dinainte de problemele oamenilor mari. Când naivitatea și bucuria nu erau defecte de corectat.

Albumul fost înregistrat în 4 studiouri din București: The Wooden Paradise, alături de Ștefan Rădulescu, PBS, cu Paul Ballo, SAE, cu Vlad Burlan și Inspirat, alături de Daniel Olteanu. Pe anumite piese am colaborat cu Narcis Axinte, Mihai Dragolea, Cătălin Lungu la bass și Vlad Ionescu, Robert Dahlquist, Joseph Burton, Daniel Olteanu la tobe. Iar pe partea de mix au pus umărul Adam Whittaker, (mixedbyadam.com), Daniel Olteanu (Inspirat Studio) și Ian Flynn (Werkhouse Studio).

InfoMusic: Acest material este cel de-al treilea din cariera voastră. V-ați raportat în vreun fel la albumele anterioare când ați început să lucrați la "Hopium"?

Roxana: S-au raportat singure la noi 😊). Tot ce faci se adună, experiența e ceva care te relaxează, dar se câștigă doar în timp. "Hopium" vine după aproape 12 ani de la primul concert live și-a strâns tot ce a rămas în picioare în timpul ăsta. S-a maturizat, dar face tot posibilul să nu piardă amintirile, cine e și cum a ajuns acolo.

InfoMusic: Care este piesa ta preferată de pe album și de ce?

Roxana: Dacă trebuie să aleg doar una... dar nu pot să zic că e preferata mea, că se supără celelalte (haha) ... "Giant wave of yesterdays". Surprinde momentul ăla în care te întorci acasă, pare că totul s-a schimbat în rău, e locul care poate ți-a frânt inima și cu toate astea tu ești bine. Simți că ești bine, că te bucuri că te-ai întors. Știi cine ești acum și te uiți cu drag, cu blândețe, la tine dinainte.

InfoMusic: "Hopium" va beneficia de un turneu de promovare, cu evenimente în mai multe orașe din țară. Care ar putea fi provocările aduse de un turneu muzical?

Roxana: Da, marți, pe 28 martie, cântăm prima dată albumul în București și imediat vineri la Constanța. Iar în aprilie ajungem în Cluj, Timișoara, Oradea, Sibiu, Brașov, Craiova.
Cea mai mare provocare e să fie bine în seara concertului - să fie atmosfera faină, să fie oameni la concert, să cântăm bine și să se creeze conexiunea aia cu cei prezenți. Dacă momentul ăla umple cu energie pe toată lumea pentru câteva zile, nu mai există nimic altceva. Nicio provocare, nicio oboseală, ce-i aia foame, nu există. Rămâi cu momentele și prieteniile alea frumoase în timp.

InfoMusic: Ce așteptări ai de la ascultătorii voștri în ceea ce privește albumul "Hopium"?

Roxana: Nu e așteptare, mai degrabă dorință. Ar fi să-l asculte, atât. Să-i dea și să-și dea 40 de minute, să parcurgă povestea asta cu noi. Mai departe știe fiecare ce are de făcut.

InfoMusic: Cum arată un concert ideal marca We Singing Colors?

Roxana: Afară, în natură, toată lumea pe scenă, multe instrumente, căldură, plângi și râzi, și râzi și plângi.

InfoMusic: Cum te descurci cu blocajele creative?

Roxana: Te miști, faci sport, pleci, te vezi cu prietenii. Orice, doar să nu stai pe loc.

InfoMusic: Ce interacțiune cu publicul sau cu un fan s-a făcut remarcată și îți amintești cu drag de ea?

Roxana: Sunt mai multe, dar o să mă opresc la asta acum - eram pe terasă la Londohome, încerca Vlad Bolocan să facă niște concerte afară, venise poliția, că liniștea publică... (aparent se cam cheamă poliția la chitară acustică, am tot pățit de-a lungul timpului). Și vine o tipă, foarte înfiptă, așa țin minte, nu mai știu ce am vorbit, concertul nu s-a mai ținut, dar am găsit una dintre prietenele cele mai bune, Sonia. Ne-am legat instant, poate pentru că suntem născute deodată, că împărțim un stil de nebunie și suntem diferite, dar la fel.
Da, e prietena care, și însărcinată, și după, e în primul rând acolo la concerte și ne susține ca în prima zi, când n-a lăsat-o poliția să asculte concertul.