Aflați la prima noastră vizită la HaHaHa Production, am pus multe întrebări și am aflat multe lucruri despre creativitate, inspirație, emoție, sinceritate, viziune și implicare. L-am cunoscut pe Smiley altfel decât poate fi el văzut la televizor sau pe YouTube. Am stat de vorbă cu un om și un artist ambițios, modest, pasionat de ceea ce face, dornic să învețe în continuare și să le transmită și celor din jur ceea ce a învățat. De la el am aflat cât de important este să zâmbești și cât de ușor e să le faci celorlalți ziua mai frumoasă.
De vorbă cu Smiley (sinteza discuției):
E diferit omul Smiley de artistul Smiley?
”Nu. Avem niște diferențe, într-adevăr, dar nu suntem foarte diferiți. Doamne, cum vorbesc, de parcă aș fi doi oameni. Nu, nu sunt diferențe mari. Adică sunt cât se poate de natural. Ca artist, nu mă dedublez când sunt pe scenă.”
Poate Smiley să fie cucerit cu un zâmbet?
”Da. Realizez treaba asta de fiecare dată când îmi zâmbește cineva. Și mi s-a întâmplat treaba asta și o recomand. Vă recomand să faceți asta când vă uitați la cineva, când dați ochi în ochi cu cineva, chiar dacă nu-l cunoașteți. Un zâmbet poate să schimbe ziua omului respectiv. Mie mi s-a întâmplat asta. Pe bune. Și am realizat: <<Mamă, cât de puternic e un zâmbet!>>. Cât de puternică e starea asta de spirit. Nu numai că poate să-ți schimbe ție ziua, dar poate să le-o schimbe și oamenilor din jurul tău. E atât de simplu să faci ziua frumoasă cuiva.”
Poate Smiley să fie dezamăgit de la prima greșeală?
”Nu. Nu sunt dezamăgit de la prima greșeală.”
Este Smiley perfecționist?
”Mi se șoptește în cască că sunt (râde). Cică sunt. Nu-mi dau seama. Nu știu.”
Este Smiley competitiv?
”Sunt pasionat. Sunt pasionat și pasional. Cred că sunt și competitiv. Nu-mi doresc neapărat să fiu primul, dar sunt foarte competitiv la orice. Și nu mă refer la muzică. Și dacă joc tenis de masă, și dacă joc tenis de câmp, și dacă joc FIFA, sau fotbal, sunt competitiv, adică ai cu cine să joci. Sunt implicat. Joc. I'm a player. Nu țin morțiș să ies primul, deși e bine, doar că nu e ăsta cel mai important lucru. Important e să joci. Niciodată primul n-o să fie primul tot timpul. Și, cumva, important e să fii în joc. Să fii în joc și să-ți dorești mai mult de la tine. La un moment dat se va întâmpla să fii și primul.”
Ce-i trebuie unei voci pentru a ajunge în echipa lui Smiley la Vocea României
”Mie îmi plac vocile mai soul. Îmi plac vocile care pot să cânte groovy, să fie ”soulish”, să îmi transmită lucruri. Dar în mare parte am căutat timbre speciale. Spre exemplu, la Ana Munteanu, anul trecut, m-am întors după două cuvinte. Aș minți dacă aș spune că mi-am dat seama din două cuvinte că e o voce extraordinară. Nu pot să-mi explic cum m-am întors așa. E o treabă pe care am simțit-o. Nu m-am gândit. A plecat mâna așa: poc. Și am apăsat. În principiu, mă ghidez mult după ceea ce simt și asta m-a ajutat foarte mult în viață. Și recomand și altora să fie foarte atenți la ceea ce simt. Dar atenți. Că știi ce face mintea cel mai bine? Te minte.”
Ce-i trebuie unui artist ca să ajungă la HaHaHa Production
”Îi trebuie talent, în primul rând, curaj, și trebuie să aibă o personalitate proprie. În mare parte, preferăm artiștii care și scriu, care se implică în procesul creativ - ne plac oamenii ăștia. Ne plac oamenii entuziaști. Ne plac oamenii care fac asta cu bucurie, oamenii care nu sunt încrâncenați, frustrați, și așa mai departe. Ne plac oamenii deschiși, artiștii care au ceva de transmis și întotdeauna îi încurajăm să aibă personalitate proprie. Îi ghidăm, cât putem de bine, dar încurajăm personalitățile. Încurajăm lucrurile noi, sound-urile noi, modurile noi de abordare. Câteodată nu ne iese, dar și atunci când ne iese, e o bucurie foarte mare.”
Smiley despre prima impresie
”Prima impresie contează, dar nu e definitorie. Câteodată e și înșelătoare.”
Smiley despre sinceritate în actul artistic
”Cred că publicul simte atunci când artistul are ceva de exprimat și, într-adevăr, oamenii simt. Eu am observat treaba asta de-a lungul anilor, pentru că există și produse, sau pseudoartiști, care rezistă o piesă, două, trei, dar la un moment dat oamenii vor mai mult. Fast food-ul îți ține de foame atunci când ești pe fugă, dar nu poți să mănânci fast food în fiecare zi. Și atunci îți vine să mănânci ceva pe bune: o ciorbă, ceva făcut de mama, pentru că asta te hrănește cu adevărat.”
”Pentru mine, muzica e adevăr, pentru că adevărul meu e iubirea și muzica pe care eu o fac e din iubire și pentru asta.”
Smiley despre cine dictează trendurile în muzică: media VS public
”Cred că e un echilibru în treaba asta. (...) Oamenii nu caută ce este nou, oamenilor trebuie să li se spună ce să asculte, pentru că nu au timp. Ei nu au timp să caute ce e nou. Și-atunci li se sugerează tot timpul. Ne sugerează YouTube-ul la ce să ne uităm, ne sugerează radio-ul, ne sugerează televizorul, ne sugerează playlisturile din Spotify, Apple Music, Deezer și așa mai departe (...) În mare parte ni se sugerează ce să ascultăm. Există un procent de 20% în care oamenii împing anumite lucruri care sunt foarte pe gustul maselor, ca să zic așa, și cam atât. Deci cred că raportul e 80 - 20...hai să zicem 70 - 30. (....) Nu știu, s-ar putea să fie 60 - 40, poate mă înșel (...) Nu cred că totul stă în promovarea de la radio, TV și social media. Cred că vine și invers, cumva.”
Smiley despre importanța trendurilor în munca de producător
”Ca producător, întotdeauna trebuie să fii la curent cu tot ce e nou. Tot ce e nou în materie de sound, de subiecte abordate. Eu tot timpul am încercat să fiu la curent cu tot ce e nou. Ascult tot ce e nou. Absolut tot, indiferent de genul de muzică. Chiar dacă nu-mi place, ascult, pentru că trebuie să înțeleg. E foarte important, ca producător, să nu respingi nimic din ce vine nou, pentru că tot ce vine nou este cumva, într-o anumită proporție, dictat de oamenii noi. Și-atunci tu trebuie să fii în contact cu ce le place oamenilor noi, ca să poți să dai mesajele pe care vrei sa le dai și muzica pe care vrei s-o scoți într-un fel în care oamenii s-o accepte sau s-o înțeleagă.”
Smiley despre ideile simple și simplitate în muzică
”Simplitatea e foarte complicată. Pe mine m-a urmărit cuvântul ăsta cam jumate din viață. Când eram în trupa Simplu, cumva, tot ceea ce făceam noi era foarte complicat. Tot ce făceam noi n-avea nicio legătură cu ce se întâmpla în România. Plecând de la cultura hip-hop și dansul specific, breakdance-ul, și continuând cu prezența scenică, cu dansurile, cu absolut tot. Totul era foarte complicat. Și de-aia era foarte mișto numele - Simplu. Când priveai din exterior, totul părea foarte simplu. Dar nu tot ceea ce e simplu, e și ușor.”
”Ca să ajungi la simplitate, există un proces de dezvoltare. Tocmai pentru că suntem bombardați de o grămadă de informații, o grămadă de filme, clipuri, artiști, muzici, trenduri..suntem bombardați din toate părțile. Păreri! Toată lumea își dă cu părerea și vezi toate părerile. Pe vremuri, nu știai. Te întâlneai cu lumea la concerte, în general oamenii sunt drăguți, știi, nu-ți spun...Acum vezi toate părerile, absolut toate părerile, și asta poate fi o chestie foarte complicată pentru artiști. În general, ne influențează mai repede lucrurile negative decât cele pozitive, din păcate. Și-asta e o chestie pe care puteți s-o probați.”
”În general, trebuie să dai la o parte tot ceea ce stă în calea simplității și aia poate să fie foarte complicat. (...) E foarte important să lași mesajul nealterat, să lași muzica să nu fie foarte complicată. Dar când spun complicată, nu spun să nu fie complexă. Să nu fie prea mult, prea împodobit.”
”Un cântec scris bine poate să fie redus la un pian și o voce, sau la o chitară și o voce. Dar de foarte multe ori, pentru că suntem atenți la ce e cool, la cum sună, nu mai suntem atenți la muzică. Și ni se pare că o piesă e foarte tare, pentru că are un instrumental foarte tare. Dar dacă iei instrumentalul, ce rămâne? Și pot să-ți demonstrez și inversul. Să-ți dau la o parte vocea și versurile, să-ți las doar instrumentalul și să-ți dai seama că dacă asculți doar instrumentalul e...nimic. E un proces destul de lung să ajungi la simplitatea asta complexă.”
Smiley despre copiii care îi ascultă muzica
"Copiii nu înțeleg foarte mult, ei simt. Copiii nu au prejudecăți, nu se ghidează după ce e la modă, după ce e cool, după ce li se spune, sau după ce sunt învățați. Ei sunt ca o pagină albă și răspund foarte prompt și foarte sincer la ceea ce e sincer și la ceea ce le transmite o vibrație pozitivă. (...) Pe măsură ce oamenii intră în societate, încep să fie modelați de societate."
Smiley despre inspirație și creativitate
”Câteodată îmi vine o idee, un refren, sau o temă..nu știu unde se va duce. Și secretul e să te lași liber. Să lași lucrurile să vină, nealterate. Nu știi unde se duce. E ca viața, știi? Adică în momentul în care tu îți pui o grămadă de bariere și îți faci planuri și îți dai seama, că n-ai cum să nu-ți dai seama, că planurile tale nu coincid cu desfășurarea naturală a vieții, ai două posibilități: ori te duci cu firul vieții, ori încerci să-ți desfășori activitatea according to plan. Și niciodată nu va fi according to plan.”
”Eu dacă intru în studio și spun: vreau să fac o piesă care să sune așa, să aibă subiectul ăsta, și linia să fie așa, o să-mi dau seama că nu e bine. La un moment dat, o să-mi dau seama că ceva nu funcționează, pentru că nu se face așa.”
”Lucrurile frumoase, lucrurile care ating oamenii, nu vin de la noi. Știi, nu le facem noi. Ele vin de undeva. De la Dumnezeu, de la..nu știu, spuneți cum vreți voi să-i spuneți. Inspirația asta care vine, nu vine așa...programat.”
Smiley despre piese bune și hituri
”Un hit îți rămâne în cap de la prima ascultare. O piesă bună, nu neapărat. O piesă bună nu e neapărat un hit. Ca să ai un hit, nu e îndejuns o piesă bună. Îți trebuie o piesă extraordinară, în ziua de azi.”
”Piese bune sunt foarte multe. Sunt foarte mulți oameni care fac piese bune, dar nu toată lumea poate să facă hituri. În România, termenul de hit e denigrat, de parcă toată lumea poate să facă asta. Dar de fapt nu toată lumea poate să facă asta.”
”Cumva, termenul de hit a ajuns la modul...da, dom'le, hituri. Nu-i așa. Hiturile dovedesc că muzica pe care ai făcut-o e universal valabilă. Hitul se adresează tuturor oamenilor. Nu numai unei categorii de oameni. Eu cred că datoria artistului e să transmită mesaje și stări la cât mai mulți oameni, nu la cât mai puțini.”
”Sunt unii care se străduiesc să ajungă la cât mai puțini oameni. Sau unii care folosesc treaba asta doar ca o scuză. Că nu pot să facă mai mult.”
”Într-adevăr, anumite genuri muzicale au o deschidere mai mare la public. Dar există hituri în diverse genuri muzicale. Există hituri rock, hard rock, heavy metal, hip hop, trap, jazz chiar. Ele rămân în timp. Sunt ascultate și reascultate și refăcute și reeditate și remixate. Astea sunt hituri. Termenul de hit există în orice gen muzical.”
Smiley despre muzica pe care o are în playlist și ce ascultă în mașină
”Dintre artiștii noi, îmi place Kendrick Lamar. Dar nu e chiar nou.”
”Câteodată ascult și radio, dar în 90% din cazuri sunt pe playlistul meu. Ascult muzică relaxantă, că în traficul din București trebuie să intri așa, într-o atmosferă relaxantă. Ascult Jack Jones, ascult John Legend, John Mayer, Vangelis, Mike Oldfield.”
Poate muzica să schimbe lumea?
”Da. Muzica, în momentul de față, pentru că ocupă un loc important în viețile tuturor, da, poate să schimbe lumea.”