Bună, Lariss și bine ai venit la Infomusic! Știu că abia te-ai întors din Maroc, ai avut concert în weekend. Cum este publicul de acolo spre deosebire de cel din România?
A fost un private show. Am stat într-un resort foarte frumos de altfel și îmi pare rău că nu am stat mai mult. Dar oamenii s-au simțit bine.
În 2014, ai ajuns No. 1 cu piesa “Dale Papi”. Ce înseamnă succesul pentru tine?
Pentru mine succesul nu înseamnă neapărat a avea o piesă pe radio care rulează nonstop… Succesul pe care mi-l doresc eu nu e numai pe plan profesional. E pe toate planurile, ca eu să fiu liniștită, împlinită și fericită și tot ce trebuie... Asta nu înseamnă că trebuie să fac numai piese de top. Dar oricum, m-am bucurat foarte mult că a prins la public și îmi doresc să se mai întâmple asta încă o dată. Cumva a venit după muncă, nu m-a luat neapărat prin surprindere, deși lumea nu știe că eu am stat acolo în spate și am lucrat la chestia asta. Nu a venit așa peste noapte, a durat vreo doi ani dacă nu mă înșel, înainte să afle toată lumea despre ce e vorba. Am preferat să fac o piesă care chiar să rămână în capul oamenilor.
De când te-ai lansat în industria muzicală, Shift a fost ca un mentor pentru tine. Care este cel mai bun sfat pe care l-ai primit de la el?
Să continui cu muzica întotdeauna, cam ăsta e sfatul general al lui Shift. Eu asta oricum fac de mică și într-adevăr am învățat foarte multe chestii de când am început să lucrez cu el la studio.
Felicitări pentru noua ta piesă, “You can lie”! Având ritmuri balcanice și tribale, se simte așa o maturizare, evoluție în stilul tău muzical. Cu ce echipă ai colaborat și cum a fost?
Ira este songwriter și Achi este și songwriter și producător. Eu am început să colaborez cu ei de la “Dropping da bomb”, mi-a plăcut foarte mult pentru că întotdeauna colaborarea mea cu ei este foarte simplă. Totul vine de la sine și Achi a fost perfect pentru treaba aia la “Droppin da bomb”. Ira lucrează foarte bine pe versuri. Ira este vinovată pentru versurile astea, iar eu mi le asum cu tărie pentru că am simțit foarte bine ce a scris în piesă.
Am observat că pe abdomen ai un tatuaj a cărui semnificație este legată de muzică. Când ți l-ai făcut și care este povestea lui?
Nu știu cum am gândit-o, mi-a venit așa pe loc și efectiv am reușit să pun pe foaie numele meu, Larisa, în note muzicale, în notația muzicală. Din tot ce am învățat eu în școlile de muzică, cumva am reușit să fac chestia asta și am fost foarte fericită. Am luat repede un pix și o foaie și mi-am scris repede numele și mi-am zis eu gata trebuie să mă duc să îmi fac tatuaj repede. Și până la urmă a ieșit cum a ieșit, mă reprezintă, reprezintă muzica și numele meu, e ok. Pot să trăiesc cu el și la 70 de ani.
Știu că ai fost crescută într-o familie de balerini. Cum era atmosfera acasă, în copilărie?
Mama mea chiar și acum dacă mă duc la ea, face balet pe orice stil de muzică, deci e nebună efectiv. Spre exemplu dacă îi pun o muzică d-asta de club, se pune și face balet pe muzica aia de club, e foarte funny. Eu am trăit cu bunica, eu cu ea am crescut și cu mama o perioadă de timp, dar la un moment dat, de la 8 ani, ea a plecat și am rămas doar eu cu buni.
Dacă tot vorbim de copilărie: ai luat lecții intense de vioară atunci când erai mică. Ai de gând să integrezi și o parte de vioară poate într-o piesă pe viitor? Știu că la piesa “Prefer”, am auzit vioară pe instrumental.
Da, oricând aș putea să fac chestia asta. Am studiat foarte mult, 12 ani am făcut vioară, deși eu am vrut să dau la pian, doar că nu am avut banii necesari să cumpăr un pian când am fost mică, să studiez la el. Mi s-a arătat o vioară, mai mica decât un sfert. Cea mai mica mărime standard de vioară este de un sfert, iar eu am avut de o optime. Și nu știu cum mi s-a arătat vioara aia atât de mica, normal că am zis “da îmi place.” M-au întrebat: “Îți place?” Și eu am zis “Da, îmi place foarte tare”. Cumva trebuie să îți dorești cu adevărat să faci chestia asta… că trebuie să sacrifici foarte mult timp. Cam din clasa a cincea mi-am dat seama că totuși nu e pentru mine.
Ce artiști din afara țării îți plac și ce piese ai pe repeat în ultima vreme?
O am, bineînțeles, pe Rihanna, “Wild Thoughts”, vreau să învăț cover-ul ăsta și chiar vreau să îl cânt în show-urile mele, să îl adaug la coveruri, important e să fie bună piesa și artiștii să fie true. Atâta timp cât un artist este true, autentic, eu nu am nicio problemă, indiferent de stil. Îmi place (muzica) hip hop, reggae, reggaeton, soul și R&B. Orice asculți te influențează foarte tare în muzică, fără să îți dai seama, în subconștient.
Care crezi că este cea mai mare provocare, în momentul de față, în industria muzicală din România, ca artist?
Probabil să aibă concerte în fiecare săptămână... Cred că dacă are concerte în fiecare weekend, un artist din România se poate numi un artist de succes. Nu trebuie să te pierzi pe tine, asta e o altă provocare a artiștilor români, să aibă încredere în ei și să nu se lase duși de turme, că au văzut pe cineva că face așa, gata fac și ei așa. Aici e o problemă pentru că lumea nu știe să fie autentică și nu e încurajată să fie autentică. Societatea cumva îi încurajează să fie falși și duși de aparențe și ei cumva luptă să întreacă pe altcineva, nu să fie ei împliniți. E foarte greu să nu te minți, să fii true ca artist român. Sunt multe chestii care nu sunt înțelese și artistul nu știe după ce să se ghideze exact.
Nu în ultimul rând voiam să te întreb ce proiecte pregătești pe viitor?
Am mai multe proiecte, toate sunt work in progress, am două single-uri pe care vreau să le scot în următoarele 6 luni, două coveruri pe care vreau să le scot… Mi-a plăcut foarte mult coverul de la Russ și o să mai pregătesc încă unul, în viitorul apropiat. Am eu așa niște piese care îmi plac și simt nevoia să le cânt.