Am stat de vorbă cu Jean Gavril și ne-a ieșit un interviu extrem de sincer. Genul ăla de sinceritate care îi este necesară unui muzician ca să poată construi o carieră bazată pe ceva real. Jean tocmai a lansat o piesă nouă, “Fată, bea cu mine!”, prin care ne arată că nu își construiește un personaj, ci el este personajul. Asumat în totalitate. Cu bune, cu rele, în căutare, cu un pas în underground și un pas în mainstream. Cu autenticitate.
InfoMusic: Pari așa un personaj desprins din alte vremuri. În ce perioadă din istoria muzicii te regăseșți cel mai tare?
Jean Gavril: Sincer, aș fi vrut să fiu acolo la Woodstock, dezbrăcat, să fumez niște țigări pe capota unei mașini, să fiu beat, să scriu, să mă înconjor de artișți, să stau pe lângă scene, pe sub scene, pe drumuri, prin mașini, mă rog, fac lucrurile astea și acum, dar cred că era alt farmec atunci, lumea avea răbdare, lumea trăia după sentimente simple.
InfoMusic: Cum s-a schimbat Jean Gavril din White Nights Band față de Jean Gavril artist solo? Ce ai învățat atunci când ai făcut parte dintr-o trupă care ți-a folosit acum în carieră solo?
Jean Gavril: Diferența este foarte mare între mine de atunci și cel de acum. Îi mulțumesc primei mele trupe că mi-a dat șansa să dau peste 100 de concerte (mai mici, locale, Constanța, dar cam atât), cântam coveruri, eram mic, abia mă descopeream, făceam bani și nu îmi păsa de nimic. Atunci, odată cu prima trupă, am învățat să fiu dezinvolt și ușor ușor emoțiile au dispărut, mi-am dat seama că am o relație foarte intimă cu scenă și că este un loc care îmi dă energie și mă face să mă simt precum peștele prin apă, fericit. Aș spune că diferența între mine atunci și eu acum este că pe vremea aia nu consideram să fac carieră din asta.
InfoMusic: Simți că ți-ai găsit direcția muzicală sau ești încă în căutare? Cum te-ai descrie că artist în trei cuvinte?
Jean Gavril: Încă mă caut, există foarte multe dedesubturi în mintea mea pe care trebuie să le scot la lumină, am avut mereu o înclinație să mă complic și să îmi placă lucrurile dark și complexe, la care nu se gândește toată lumea. Momentan caut o punte de legătură prin care să mă simplific și să gândesc mai clar lucrurile, păstrând însă aceleași conotații în muzica mea. Cu următorul EP pe care vreau să îl lansez simt că sunt mult mai aproape de ceea ce vreau eu să fac. Abia aștept concertele!
Descriere în 3 cuvinte : atitudine, Energie, prezență.
InfoMusic: Știu că pe lângă versurile pieselor tale, scrii și poezii. Împărtășeșți cu noi un vers sau o strofă din ultima poezie scrisă?
Jean Gavril: Mi s-a stricat mașina de scris și mă costă mai mulți bani să o repar decât să îmi iau una nouă. Cred că îmi iau alta.
Asta mi-a venit în minte, probabil vreo viitoare piesă.
"închide-mi mintea cu un sărut d-ăla, cum știi doar tu,
Rulează-mă pe mine, știu că vrei să mă fumezi.
Dacă tu mă tragi pe mine-n piept, te avertizez,
Că peste-o oră te îneci, și eu te salvez."
InfoMusic: Pe lângă muzică, ești pasionat și de fotografie. Mi se pare că e cel mai frumos mod de a opri timpul în loc. Dacă ar fi să te întorci în timp… care e cea mai dragă amintire păstrată în minte/suflet/aparatul de fotografiat?
Jean Gavril: Am ajuns la concluzia că de cele mai multe ori când sunt cu aparatul în mâna, prefer să fiu doar martor și să nu declanșez, doar așa, egoistic, de viață, ca să îmi confirm că trăiesc și că sunt Prezent în prezent și că nimic nu contează de fapt. Fotografia o folosesc uneori ca să îmi conturez jurnalul de parcurs în vreo călătorie, prin viață, prin spectacole, nu sunt un fotograf, dar fac poze bune pentru mine.
Amintiri plăcute din aparatul meu sunt numeroasele excursii prin Europa, fie cântatul pe străzi sau dragostea din față de la Moulin Rouge cu Bianca, fie turul Italiei și dușurile împreună cu prietenii de la arhitectură, fie atentatul de pe La Rambla cu fratele meu, totul e super tare și va rămâne acolo.
InfoMusic: Cum reușești să te împarți între cursurile de la facultatea de arhitectură și studio?
Jean Gavril: Abia dacă se poate spune că reușesc, este greu, amândouă sunt grele, dar cineva mi-a zis cândva că nu o să reușesc. Mulțumesc, de aceea voi reuși.
Există totuși un preț pe care l-am plătit făcând două lucruri în același timp și anume că nu pot excela în niciuna, încă. Dar răbdare, arhitectura o voi profesa un pic mai târziu în viață, mai întâi de toate, trebuie să fac istorie.
InfoMusic: Te afli undeva la granița dintre mainstream și underground cu un picior în ambele lumi aș zice eu. Ce părere ai despre lupta asta dintre “scene”?
Jean Gavril: Nu prea mă interesează unde mă situez, eu sunt eu și atât, va rămâne ca publicul să decidă cine unde este situat.
Eu consider că această dispută dintre mainstream și underground este pe sfârșite și că în 2018 deja oamenii știu să fie selectivi și să aleagă ceea ce le place. Mie nu îmi place separația dintre genuri. Eu am suflet de underground și totuși îmi ies din zona de confort și vreau să fac mainstream, până la urmă ceea ce e bun și este apreciat, devine mainstream. Undergroundul este prea selectiv, prea multe gusturi fine, vezi Doamne, mainstream-ul ia ce i se bagă pe gât și ce este cel mai wow. Prost... prost în ambele cazuri.
InfoMusic: Versurile tale sunt despre iubire, o iubire cu scântei și pasiune. Cum vezi tu dragostea? Dai “totul sau nimic”?
Jean Gavril: Cânt despre tot ceea ce mă inspiră, iubirea este una dintre teme deoarece mi-a oferit cele mai multe sentimente și trăiri, dar nu numai.
Da, eu îmi trăiesc dragostea cu scântei și pasiune și mi se pare că ăsta este tot farmecul, o am pe ea care îmi dă absolut tot ceea ce îmi trebuie, suntem sinceri și avem încredere unul în celălalt astfel încât să ne satisfacem și cea mai mică dorință sau gând greu de spus în cuvinte. We just click. Vă urez și vouă același gen de relație sau mai bine zis experiență personală cu încă o persoană implicată în ea, dacă aveți curajul să va deschideți 100% în fața cuiva...
Try it, it is worth it!
InfoMusic: Ce ne poți spune despre cea mai nouă piesă lansată “Fată, bea cu mine”?
Jean Gavril: “Fată, bea cu mine!” este prima piesă de pe viitorul meu EP, format din 5 piese. Este vorba despre un telefon în noapte adresat unei persoane pe care o simpatizezi sau ai vrea să o vezi mai "de aproape", un bootycall, un pansament, o nevoie, simplă de altfel, ca toată lumea, după ce ai băut putin și nu mai vrei să fii singur.
Este o invitație. Atât vă pot spune, restul vă puteți imagina și voi pentru că ați trecut prin asta sigur.
Până data viitoare și până nu ascultați piesele nu mai am ce să va spun, vă aștept la concerte și în rest vă doresc să trăiți, la modul acum și aici! Stay wild, oricum nu îi pasă nimănui!
Numai bine!
Jean
