1. Bună, Felix! în curând vei susține alături de colegii din The Cat Empire primul concert în România și sunt convinsă că foarte mulți fani de aici așteaptă cu nerăbdare să asculte trupa cântând live pentru prima oară. Ne poți oferi câteva detalii privind show-ul pe care ni l-ați pregătit?
Sigur. Venim în România pentru prima oară și ca de fiecare dată pentru noi e o plăcere să cântăm live. Show-urile noastre sunt foarte dinamice iar muzica este foarte ritmică, așa încât mulți oameni dansează de obicei. Încorporăm foarte multe influențe muzicale, din toate colțurile lumii. Și da, suntem entuziasmați să venim în România pentru prima oară. Nu am pregătit ceva anume pentru concertul de la București, dar vom face tot ce ne stă în putință pentru a susține un show bun.
2. Știi ceva despre baza de fani de aici?
Nu, nu știu foarte multe despre publicul din România. Știu că avem fani în această țară, pentru că am primit multe propuneri de a cânta aici, dar nu cunosc foarte multe detalii. Sper că va fi o surpriză plăcută.
3. Îți voi dezvălui eu câte ceva despre fanii de aici. Spre exemplu, "The Lost Song" este o piesă foarte populară la noi. Ne-ai putea spune povestea din spatele acestei compoziții și dacă o vom putea auzi live la București?
Sigur. Am scris piesa asta pentru primul nostru album. Eram tânăr când am compus-o, cred că aveam 17 sau 18 ani. A fost una dintre acele piese pentru care îți vine inspirația foarte ușor. Cred că am compus-o cam în 20 de minute. A fost foarte ușor de scris. Unele piese durează ani de zile până le finalizezi, iar altele îți vin pur și simplu. "The Lost Song" a fost ceva spontan. Și e o compoziție destul de simplă. Are 4 coarde, linia pentru corn și trompetă și refrenul. Unii spun să este o piesă tristă, dar nu cred că e așa. Așa cum o văd eu, piesa e despre un anumit sentiment. Întotdeauna mi-a plăcut melodia asta datorită simplității sale și mă bucur să aud că publicul din România o apreciază.
4. Da, ne place foarte mult melodia aceasta. Ne poți promite că o vom auzi la concert?
Ok, veți auzi "The Lost Song". O să-mi notez asta undeva.
The Cat Empire cu Julie O'Hara - "The Lost Song"
5. OK, perfect! Revenind, trupa a cântat de-a lungul anilor la foarte multe festivaluri și întotdeauna emanați foarte multă energie când susțineți show-uri live. Este scena locul vostru preferat ca trupă, sau vi se pare mai interesant procesul de creație din spatele pieselor?
Pentru mine, ambele sunt la fel de interesante. Îmi place foarte mult să compun, asta fac de obicei când am timp liber. Totodată, trupa se simte cel mai bine pe scenă. Acolo ne simțim în elementul nostru. Deci din perspectiva mea, apreciez la fel de mult și compoziția și concertele. Îmi place să fiu într-un loc liniștit și să compun și apoi să merg pe scenă, unde totul e foarte zgomotos și energic.
6. Vorbind despre creativitate, cum ajung piesele în forma finală? Pentru că sunteți 6 membri în trupă și mă gândesc că e destul de dificil să puneți cap la cap atât de multe idei și sugestii.
Eu, de exemplu, compun piese când sunt într-un loc liniștit. Mă bucur de această liniște și compun. Poate fi vorba doar despre o idee simplă, deși piesa e acolo, versurile și linia melodică sunt acolo. Apoi ceea ce am compus ajunge la trupă. Felul în care interacționăm muzical și ritmicitatea pe care o avem transformă compoziția și o fac să se integreze în energia trupei. De obicei piesele se schimbă în acest proces. Ritmul se schimbă și fiecare găsește câte un "cârlig" prin care se agață de compoziție, adăugând noi elemente pe care le pot personaliza. Iar la final, când înregistrăm melodia, ea are cred acel feeling The Cat Empire. De multe ori, chiar și după ce am înregistrat piesele, acestea se schimbă. Pentru că ajungem să le interpretăm pe scenă în turnee și ne vine o ideea chiar în momentul în care suntem la jumătatea unei melodii. Piesele evoluează deci foarte mult în interiorul trupei.
The Cat Empire în studioul de înregistrări
7. Ai împărtășit vreodată o compoziție nouă unui prieten sau cuiva apropiat înainte de a o arăta trupei?
Da, uneori fac asta. Am prieteni cu care îmi place să discut despre piese noi. Mai ales când vine vorba de versuri. Unul dintre prietenii mei, Myles, este scriitor și uneori ne întâlnim, luăm cina și povestim despre ce ni s-a mai întâmplat. El îmi citește câte ceva din ce a scris recent, iar eu îi cânt piese care încă sunt în lucru. Deci da, îmi place să am prieteni din afara trupei pe care să pot testa idei. Dar în majoritatea cazurilor, scriu piesa iar trupa o transformă în produsul final. La fel se întâmplă și atunci când Harry compune o piesă. El vine cu o idee, iar trupa o transformă în ceva mai ritmic și mai dinamic.
8. Așa cum ai spus și tu, muzica trupei are un vibe pozitiv, îi face pe oameni să zâmbească și să danseze. Formația încearcă, însă, nu doar să îi facă pe cei din public să se simtă bine, ci și să transmită anumite mesaje. Sunt piese în care vorbiți despre război, consumerism, intoleranță. De ce ați ales aceste subiecte?
Cred că subiectele s-au schimbat de-a lungul anilor. Eu vorbesc acum doar în numele meu, pentru că Harry compune și el. Dar din perspectiva mea, cred că atunci când am început să compun îmi doream să vorbesc despre astfel de lucruri. Cred că formația avea atunci un aer tineresc și erau lucruri care ne preocupau. Iar atunci când scriam îmi căutam subiecte care mă preocupau pentru fiecare piesă nouă. Pe măsură ce am căpătat experiență în a compune, am început să scriu mai mult despre lucruri pe care nu mi le pot explica, despre contraste, despre lucruri care sunt surprinzătoare sau interesante. Nu îmi place să "îmi înțeleg piesele" în profunzime momentan. Dacă pot să compun astfel, poate că spiritul piesei va avea un anume efect și va crea ceva surprinzător pentru altcineva. Iar ăsta cred că este cel mai interesant lucru pentru mine. Spunând asta, cred că trupa a atins într-adevăr subiecte precum anti-consumerismul, dar așa a fost să fie, la momentul respectiv a venit de la sine. Și cred că s-a potrivit bine cu muzica.
The Cat Empire - "The Chariot"
9. Este muzica ceea ce ți-ai dorit să faci dintotdeauna?
Da, cred că da. Întotdeauna ajungeam în fața pianului. Mi-au plăcut multe lucruri în adolescență: mi-a plăcut sportul și mi-a plăcut mult în special să citesc. Îmi plăcea și teatrul. Dar cumva, întotdeauna mă întorceam la pian și încă de la o vârstă fragedă am realizat că sunt fascinat de a potrivi cuvinte simple pe acorduri. Nu a existat un moment în care să am o licărire și să realizez că asta vreau să fac, dar mereu mă trezeam la pian, compunând. Am terminat școala și m-am întors tot la pian. Cred că în viața e important să-ți dai seama care sunt lucrurile la care te gândești că ai vrea să le faci și la cele pe care le faci efectiv. Dacă înțelegi ce vreau să spun. Iar pentru mine a fost mereu vorba despre plăcerea de a compune. Când am pus bazele trupei aveam 17 sau 18 ani, deci îți poți imagina că era foarte distractiv. Petreceam atât de multe nopți târzii împreună, fiind prezenți la foarte multe festivaluri. Era o celebrare a tinereții atunci când am început. Chiar nu aveam niciun motiv de a ne opri pentru că ne simțeam excelent și ne distram de minune. Cred că acesta este, de altfel, spiritul trupei.
10. S-a schimbat în vreun fel percepția ta asupra muzicii de-a lungul anilor?
Da, chiar într-o proporție foarte mare. Cred că atunci când am început să cânt în trupă îmi alegeam subiecte și le puneam pe categorii: acestea sunt bune, iar acestea nu. Acum cred că muzica are o aură misterioasă, are foarte multe emoții, unele pozitive, altele negative, sau unele transmit ideea de violență, altele au un aer pașnic. Sunt foarte multe contraste în compoziția ei, iar pentru mine muzica e rezultatul reacțiilor dintre toate aceste emoții, puse împreună. Nu mă mai interesează să le separ între bune și rele, ci vreau să le las să interacționeze, aceasta fiind pentru mine partea interesantă. Schimbarea de percepție a venit odată cu trecerea anilor, cu maturizarea, asta desigur fără a mă face să-mi scadă interesul pentru muzică. Cam asta ar fi de spus când vine vorba despre a compune muzică. În ce privește partea de concerte și prestație scenică, aici nu au intervenit prea multe schimbări. Atunci când e bine ce se întâmplă live, e un sentiment natural, minunat.
Felix Riebl (The Cat Empire) │ FOTO: Two Fish Out Of Water www.twofishoutofwater.com
11. De-a lungul anilor, trupa a cântat pe scenă alături de diverși invitați surpriză. A fost ceva ce s-a întâmplat spontan sau ați simțit nevoia de a condimenta puțin show-urile live?
A fost ceva ce s-a întâmplat pur și simplu. Trupa a cântat întotdeauna la foarte multe tipuri de evenimente iar asta pentru că sound-ul nostru încorporează foarte multe influențe. Încă de la primele festivaluri s-a întâmplat să avem pe scenă câte un instrumentist ce nu făcea parte din trupă. Erau foarte mulți performeri pe scenă, cam acesta fiind spiritul festivalurilor. Așa am început să cântăm împreună cu trupe de flamenco, uneori ne sincronizam show-ul cu numere de circ. Publicul a fost întotdeauna divers pentru că reușeam mereu să primim alături de noi tot felul de muzicieni și performeri. Pentru mine prezentul e despre reîntoarcerea la rădăcinile trupei, la susținerea unor concerte pline de energie. Mi se pare mai interesant să facem asta ca trupă, în loc să invităm mereu oameni pe scenă alături de noi.
12. În zilele noastre foarte multe trupe se despart după câteva hituri sau schimbă membrii vechi cu unii mai noi. În acest context, The Cat Empire e o briză de aer proaspăt, trupa având aceeași componență vreme de mai bine de 12 ani. Care crezi că este motivul principal pentru care The Cat Empire încă funcționează în aceeași formulă de 6?
Ceeea ce ne menține împreună este publicul, care e mereu foarte activ. Atunci când analizezi feedback-ul îți dai seama că nu sunt doar fani care ascultau muzica noastră acum 10 ani sau care sunt nostalgici. În publicul de acum sunt tineri, care nici nu ar fi știut de noi atunci când am apărut pe piață sau nu ar fi fost interesați. Sunt, de asemenea, și oameni în vârstă. Demografic vorbind, avem un public foarte divers, iar asta ne transmite ideea că trupa e vie în continuare. Acest aspect este foarte important, cred eu, pentru că e foarte greu să menții unită o formație. Uneori e incredibil de dificil. Ne schimbăm cu toții odată cu vârsta. Dar atunci când vedem că publicul nostru se schimbă și că avem fani noi, avem un sentiment de satisfacție. Cred că acesta este motivul principal pentru care am rămas împreună. Au fost momente în care ne-am certat destul de serios din cauza unor conflicte de opinie sau a stilurilor de viață diferite, dar există ceva care ne unește atunci când urcăm pe scenă și cântăm în fața unui public ce se schimbă constant, care se transformă.
The Cat Empire
13. Deci noii fani și noile generații care vor să vă asculte vă mențin împreună?
Da, cred că da. Și totodată faptul că putem cânta la evenimente atât de diverse și se găsesc constant lucruri interesante în care să ne implicăm. Ori de câte ori am fost poate pe punctul de a încheia activitatea trupei, a fost ceva care ne-a reamintit cât de excepțional poate fi uneori.
14. După atâția ani petrecuți împreună, sunt convinsă că vă cunoașteți destul de bine. În calitate de frați în aceeași trupă, aveți cumva anumite glume în interiorul grupului sau porecle hazlii pe care ni le-ai putea împărtăși? Ce anume vă menține umorul la cote ridicate?
Ne amuză chestii bizare. Probabil cine a avut prieteni pentru o perioadă îndelungată de timp sau a călătorit cu cineva multă vreme poate înțelege mai bine despre ce vorbesc. Umorul în interiorul trupei a devenit atât de ciudat și atât de unic încât mi-e greu să-l traduc printr-o poveste. Toboșarul nostru imită oamenii foarte bine. Se pricepe foarte bine să-i imite pe cei din jur. Așa încât atunci când suntem în turneu începe să-i imite pe cei care sunt prin preajma noastră, ceea ce e foarte amuzant. Ni s-a întâmplat de multe ori să-i imităm pe americani pentru că atunci când concertăm acolo e foarte distractiv să îi luăm peste picior. Cred că majoritatea glumelor pornesc de la imitarea celor care lucrează sau au lucrat cu noi.
The Cat Empire
15. Deduc atunci că vă distrați și vă simțiți bine ori de câte ori sunteți pe drum, în turneu.
Cel mai bine mă simt atunci când mergem la festivaluri și când e vară în turneu, iar acasă e iarnă. Atunci mă bucur cel mai mult.
16. Aveți timp să vizitați noile locuri în care concertați?
Uneori, dar nu foarte des. Sunt cazuri în care avem câteva zile libere între concerte, ceea e e foarte fain pentru noi pentru că avem timp să vizităm un pic, să cunoaștem oamenii și să ieșim în oraș. Dar de multe ori sunt vizite scurte. Din fericire, ne reîntoarcem în locurile în care am concertat și ne revedem cu oamenii pe care i-am cunoscut. E un sentiment de comuniune și se leagă mereu prietenii. De fiecare dată când ne întoarcem într-un oraș e câte un grup de oameni cu care ne reîntâlnim și povestim ce am mai făcut. Ceea ce e foarte plăcut.
17. Plănuiți să vizitați România, luând în considerare că aceasta este prima voastră vizită aici?
România este prima noastră oprire în acest turneu și sunt extrem de entuziasmat să cântăm aici pentru prima oară. Cred că avem o zi liberă imediat după ce aterizăm deci vom avea posibilitatea de a explora puțin.
18. Atunci poate data viitoare când veți concerta aici îmi vei povesti ce ai văzut și ce ți-a plăcut în România.
Da, mi-ar plăcea tare mult să fac asta. Și sper să am timp să cunosc câțiva oameni și să vizitez împrejurimile. Orașele și țările în care concertăm sunt mereu diferite și e interesant să cânți undeva pentru prima oară. Pentru că nu știi care va fi reacția publicului. Pentru noi, ca formație, e ceva stimulant să nu știi la ce să te aștepți.
The Cat Empire Live │ FOTO: PAUL SMITH
19. Poți transmite un mesaj fanilor din România, care sunt nerăbdători să vă vadă?
Bună! Sunt Felix Riebl de la The Cat Empire. Suntem din Melbourne, Australia, și turneul nostru european de anul acesta are prima oprire în România. Suntem foarte entuziasmați să cântăm pentru voi și sper că veți putea ajunge cu toții la show pentru a ne arăta cât de minunată e atmosfera acolo.
