Aflat în prezent în turneu, Cornel Ilie intenționează să lanseze în acest an un nou album alături de Vunk. Artistul pregăteşte și o serie de piese pentru alţi solişti din România, fiind în căutarea unor voci noi.
1. Am aflat că îți dorești să fii cel mai mare colecționar de vise din România și că prin intermediul turneului ”Înconjurul Lumii” îți dorești să cunoști visele românilor care îți ascultă muzica. Îmi poți spune cum ți-a venit această idee?
Cornel Ilie: Cumva toată povestea noastră se învârte în jurul viselor, faptul că ne-am apucat să cântăm a fost un vis, iar eu am crezut foarte mult în el. Eu pun foarte mare preț pe forța pe care o depui să îți împlinești visul, oricât de ciudat poate să pară pentru un om. Dincolo de asta, e important să ai curajul de a face acel pas, de a-ți recunoaște visul, de a-l exprima. Iar asta o să facem noi la concerte, o să le dăm hârtie și pixuri celor din public și o să-i rugăm să-și scrie visul pe bilete. Vrem să îi facem să devină conștienți sau să își pună întrebarea - ”Mai am vreun vis?”. Sunt convins că după tot turneul, deși mergem în 18 orașe, voi descoperi că multe vise se regăsesc, indiferent de vârstă sau de zona din care provin acei oameni. Cei mai mulți visează cu mintea, nu cu sufletul, și se tot întreabă mereu dacă or să meargă lucrurile așa cum și-au dorit. Astfel în timp acumulează frustrări și remușcări, devin neîncrezători, triști... și îi influențează și pe cei din jurul lor. Iar eu vreau să îi provoc să viseze și sper să reușesc!
2. Care era visul tău în copilărie și care e visul tău în prezent?
Visul meu din copilărie a fost să cânt... nu am avut ideea aceea cu polițistul sau cosmonautul. Cumva am fost înconjurat de mic de muzică, pentru că ai mei ascultau mereu The Beatles, Abba, jazz și muzică clasică. Din clasa a II-a am mers la orele de muzică de la școală să învăț să cânt la chitară, eram fan Beatles și asta mi-am dorit, să cânt la fel ca ei. Îmi aduc aminte că mă plimbam pe stradă și mă gândeam cum ar fi să mă urc pe scenă și să fie niște oameni în fața mea, care să mă asculte... și iată că acum îmi trăiesc visul. Sunt conștient și recunoscător că am o mare șansă, aceea de face ceea ce îmi place, fără să depind de nimeni.
3. Știu că ai o colecție de 100 de materiale cu The Beatles. Există vreunul printre ele, care are o poveste aparte și pe care ai dori să mi-o împărtășești?
Cele mai multe le-am procurat până în anii 90, iar duminica se făceau niște târguri prin Vitan și Obor și mergeam și căutam acolo. Oamenii veneau și vindeau cărți și reviste străine. Iar cu banii pe care îi primeam de la părinți pentru mâncare, mergeam și cumpăram de prin anticariate, orice carte care avea o poză sau un articol cu The Beatles, și iată așa casa mea este plină acum de materiale cu ei.
VUNK - 1000 Live la Otopeni
4. În afară de cei de la The Beatles, au fost și alți artiști care te-au influențat și pe care i-ai admirat de-a lungul timpului?
Cred că cel mai mult am fost influențat de muzica clasică, îmi place într-un mod aparte. În ordine aș putea să-i enumăr pe Beethoven, Grieg și Rahmaninov. Chopin ascult de curând, probabil pentru că îl consideram mai digerabil și mai comercial oarecum. Însă ascult și artiști precum David Bowie, Robbie Williams, Blur, Oasis, The Killers, Queen, Coldplay și Pulp. Te influențează până la urmă și muzica proastă, pentru că e un fel de ”așa nu”.
RECOMANDARE: Citeşte mai multe despre colecţia lui Cornel Ilie
5. Am văzut că ești în căutarea unor oameni cu povești interesante de viață. Ce vei face cu poveștile lor după ce îi vei găsi?
Deocamdată aș vrea să îi întâlnesc pe toți cei care mi-au scris și să îi cunosc, dar nu neapărat sub formă de interviu, ci doar să port discuții cu ei, să le aflu povestea. Deocamdată aș vrea să scriu poveștile lor la mine pe blog , pentru că sub această formă vor ajunge mult mai repede la sufletul cititorilor, decât dacă vor fi prezentate ca un interviu. Am găsit niște oameni care fac lucruri ce nu le aduc niciun beneficiu, dimpotrivă sunt în pierdere de timp, de resurse materiale, de energie... doar pentru a-i face pe unii să înțeleagă ceva anume. Consider că aceste persoane trebuie să se facă auzite, chit că o vor face păstrându-și anonimatul, dar poveștile lor pot să inspire.
6. Ai ascultat piesele concurenților români de la Eurovision de anul acesta? Ai avut vreun preferat? Ce părere ai despre desfășurarea acestui concurs în România cât și pe plan internațional?
Le-am ascultat aproape pe toate, iar în mod special mi-au plăcut cei de la CEJ, foștii REDNEX. Ca și compoziție, piesa lor era cea mai interesantă de acolo.
Eurovisionul e un concurs subiectiv, în fond tot ce ține de arte este așa. E puțin stupid că trebuie să dai note, chit că ai niște criterii. Cred că neînțelegerea dintre publicul de acasă și juriu este că nu sunt definite niciodată criteriile. Ar trebui să se aleagă spre exemplu o temă... ceva sensibil, ceva național, dar nu... se ajunge în fiecare an cu o serie de piese, fiecare din altă lume și evident că nimeni nu va fi mulțumit. Și din ce am observat, în România nu prea e bine să câștigi, e mai bine să fii pe locul al doilea. Pentru că de pe acest loc, intri într-o aură de victimizare, iar oamenii se sensibilizează și au tendința de a ține cu cel mai slab și cumva se întorc împotriva celui de pe primul loc. Mi s-a părut că anul acesta s-a organizat mult mai bine, deși eram sceptic. S-a cântat curat, dar piesele nu mi-au plăcut... mi se pare că nu se dă atenție concursului așa cum ar trebui. Nimeni nu vede în aceste melodii un proiect, ar trebui să stea câteva minute și să gândească un concept special pentru Eurovision.
În schimb, concurenții din străinătate reușesc să creeze în cele trei minute de pe scenă, o lume compusă din piesă, sound, cântăreț și imaginea acestuia, coregrafie, etc. Totul trebuie să arate ca un videoclip, iar noi nu prea reușim să povestim mai nimic în trei minute, folosind toate dimensiunile acestea: vizual, linie melodică, voce și versuri. Problema nu este că acei oameni reușesc să creeze astfel de momente complete pentru că sunt străini, ci pentru că sunt pur și simplu atenți și oferă mai mult respect.
7. Spune-mi cum a fost pentru tine experiența Eurovisionului?
Am fost în 2002 cu Vank, pe atunci se scria cu ”A” și am ieșit pe locul 2, de-asta spun că știu cum e să fii pe această poziție, deși trebuia să fim pe locul 1. Voturile juriului erau în avantajul nostru, însă am căzut la public, iar atunci au câștigat Marcel Pavel și Monica Anghel. Ne-a părut foarte rău, dar dacă stau acum și mă gândesc mai bine, nu cred că am fi fost pregătiți să reprezentăm țara.
Apoi am mai participat în 2009, cu piesa ”Pleacă”, care a fost interpretată inițial de o altă solistă, Tina Geru, care a luat maximul de puncte de la juriu, însă voturile din partea publicului s-au dus către Elena Gheorghe, care a câștigat concursul cu melodia ”The Balkan Girls”.
Am fost și în postura de jurat, atunci când a câștigat Mandinga, așa că știu cum e să fii acolo.
VUNK & Tina - Pleacă
8. Pregătești un nou album alături de Vunk sau vreo colaborare cu unul dintre artiștii români?
Da, vom scoate un album anul acesta. Mi-aș dori o colaborare, dar momentan spre deosebire de alți artiști am început să scriu piese. Caut voci bune, care au ceva de spus, vreau să iasă la lumină, pentru că pregătesc materiale pentru ele. Am făcut o melodie pentru Max Dragomir și am lansat o piesă cu Alexandra Crișan. Mi-ar plăcea să fac o serie de colaborări cu voci cât mai diferite din toate zonele muzicale, iar până acum am cântat cu Andra, Antonia, Loredana, Raluka, Puya, Nelu Ploieșteanu, Monica Anghel și mulți alții.
9. Martie e considerată luna femeii. Cum este femeia ideală în viziunea ta? Ai întâlnit-o?
Cât mai naturală în atitudine, în comportament și în percepție, atât față de mine, cât și față de restul lumii. Dacă ajung să trăiesc alături de ea este important să vorbim aceeași limbă. De asemenea îmi place ca o femeie să râdă mult, pentru că râsul te scoate mereu din multe situații complicate. Din punct de vedere fizic... nu mai ține de mine, pentru că nu contează culoarea părului, sau dacă e înaltă sau scundă.
10. Cum se împacă viața personală cu cea de turneu?
Se împacă foarte bine, atâta timp cât vrei să faci asta. Iar cine vine din zona artistică și se plânge că nu are timp pentru el, minte ipocrit sau se alintă. Dacă vrei să îți faci timp pentru ceva, reușești.
11. Dorești să le transmiți un mesaj visătorilor din întreaga Românie?
Trebuie să se obișnuiască să viseze mai mult cu ochii deschiși, decât cu ei închiși. Să nu le fie teamă de niciun vis, nici al lor, dar nici al altora. Și vreau să și le împlinească!