Henri Texier se numără printre acei muzicieni care au cântat jazz dintotdeauna fără să fi rămas prizonierii unui singur univers. De-a lungul anilor, celebrul contrabasist francez a explorat nenumăratele forme ale jazz-ul modern, abordând hard bop, free jazz, sau west coast, alături de muzica tradițională sau cea modală. La cei 72 de ani și după o carieră impresionantă, de peste 50 de ani, artistul este considerat astăzi părintele free-jazz-ului francez. Pare incredibil, însă contrabasistul Henri Texier reușește în continuare performanța de a-și multiplica experiențele și proiectele fără a se repeta vreodată!
Citiți în continuare un interviu cu artistul francez acordat în exclusivitate pentru Infomusic, înaintea concertului de pe 6 noiembrie de la Jazz Nouveau.
Există printre cele peste 20 de albume din discografia dumneavoastră un disc pe care îl preferați? Dar un moment pe care să-l considerați apogeul carierei dumneavoastră?
Pentru că nu am lăsat niciodată să se strecoare în muzica mea ceva care să nu-mi placă și mi-am păstrat libertatea de a înregistra numai ceea ce am vrut, nu pot spune că prefer un disc în detrimentul altuia. Îmi iubesc deopotrivă toate albumele, dar pe fiecare din motive diferite.
M-am bucurat enorm de toate întâmplările extraordinare care m-au transformat de-a lungul timpului în ceea ce sunt azi, dar ar dura prea mult să le enumăr aici. Oricum, vârful activității mele îl reprezintă întotdeauna următorul meu proiect, iar în acest moment lucrez la finalizarea unui nou album, alături de un grup format din muzicieni formidabili. Grupul se numește H. Texier ”Sand” Quintet și cânt din nou alături de Sébastien Texier și Manu Codjia, dar și, în premieră pentru mine, cu Vincent Lê Quang (sax tenor și sopran) și Gautier Garrigue (tobe). Albumul va fi lansat pe 18 februarie 2018 și se numește "Sand Woman".
Ce înseamnă jazz-ul pentru dumneavoastră și cum l-ați descoperit ?
Pentru mine, jazz-ul înseamnă întreaga mea viață. Aveam 12 ani și eram cu un prieten din copilărie când l-am auzit la radio pe Sidney Bechet, un muzician care era foarte popular pe atunci. Atât eu, cât și prietenul meu ne-am dorit imediat să cântăm acel gen de muzică pe care îl cânta Bechet. Așa am descoperit jazz-ul.
Călătoriți foarte mult. Cum vedeți diferențele culturale și care credeți că este rolul lor în evoluția muzicii și în extinderea ei dincolo de orice granițe?
Pentru mine muzica este un limbaj universal, prezent oriunde merg în lume și, într-adevăr, nu sunt prea multe locuri unde să pot spune că nu am fost. Astfel am avut șansa să comunic, prin intermediul muzicii, cu foarte multe persoane și am realizat că nu există diferențe între noi, că suntem parte din același Univers și ne curge același sânge prin vene. Eu cred că muzica este contextul artistic ideal pentru întâlniri între oameni și culturi, iar acest lucru duce, în modul cel mai simplu și direct, la înțelegere între oameni.
Ce tânăr muzician v-a atras atenția în ultimul timp?
Gautier Garrigue. Are doar 29 de ani și l-am invitat deja să facă parte din noul meu proiect.
Un semn al modernității îl reprezintă și legătura pe care artele au stabilit-o între ele, indiferent de diferențe. Ce aduce muzica în această relație?
Muzica, dar în mod special jazz-ul, pentru că implică improvizația, este modul cel mai direct și cel mai simplu de folosit pentru a realiza comunicarea dintre arte. De exemplu, eu am avut șansa de a compune muzică pentru artiști din cinematografie, televiziune, fotografie, dans, teatru, circ, pictură, sculptură și, uneori, am fost liantul prin care s-au întâlnit, în același timp și în același loc, trei forme de artă diferite!
Căutați ceva, un text, o imagine care să vă inspire atunci când compuneți?
De obicei, ideile îmi vin fără a căuta eu nimic în mod special. Același lucru se întâmplă și atunci când scriu pentru muzicienii alături de care cânt, ca și cum un dramaturg ar scrie o piesă de teatru ce ar urma să fie jucată de către actorii aleși de el. Pot, de asemenea, să mă las inspirat de o mulțime de lucruri: o carte, un film, imagini, o persoană, ceva ce trece prin lume și pe lângă mine.
Compozițiile de pe discul African Flashback (2005) au fost inspirate de fotografiile lui Guy Le Querrec. Spuneți-ne câteva lucruri despre acest disc.
Pe scurt, l-am rugat pe Guy să aleagă mai multe ”secvențe fotografice africane”, ceva sub forma unui film care spune o poveste, iar pentru a însoți acele imagini am creat o muzică asemănătoare celei scrise pentru un film mut.
Pe lângă colaborarea cu Don Cherry, ați avut invitați în numeroasele dumneavoastră proiecte muzicieni ca Joe Lovano, Steve Swallow, Aldo Romano, Gordon Beck, John Abercrombie sau Didier Lockwood și sunteți cunoscut ca un artist deschis diferențelor dintre generații și stiluri. Cum alegeți muzicienii alături de care cântați?
Alegerea acestor muzicieni vine de la sine atunci când le aud sound-ul, apoi ritmul, simțul melodic și al armoniei. Este extrem de simplu, deci nu există vreun secret. După aceea, le propun să mi se alăture și, dacă ne înțelegem bine și suntem pe aceeași lungime de undă, din punct de vedere creativ, atunci îi invit să facă parte și din proiectele și grupurile mele.
Cine sunt muzicienii din ”Henri Texier Hope Quartet” care vor cânta alături de dumneavoastră pe scena din Club Control?
Sébastien Texier (sax alto, clarinet), François Corneloup (sax bariton) și Louis Moutin (tobe). Toți trei sunt niște muzicieni excepționali, deosebit de inventivi, care știu să se asculte între ei și să creeze împreună această muzica plină de viață și de emoții, pe care o dăruiesc și publicului. Sunt muzicieni respectați atât de către colegii lor de breaslă, cât și de publicul care ne onorează cu prezența la concerte, chiar dacă acest lucru înseamnă uneori să parcurgă distanțe de mulți kilometri pentru a veni să ne asculte.
Ce gânduri ați vrea să transmiteți publicului înaintea concertului de la București?
Vin pentru a treia oară în România însă eu și colegii mei de scenă suntem nerăbdători să cântăm pentru publicul român, căruia am vrea să-i transmitem plăcerea și bucuria pe care le simțim noi pe scenă. De asemenea, vom încerca să facem în așa fel încât fiecare spectator să se bucure de concertul nostru și să se întoarcă acasă cu o stare de bine și cu inima mai ușoară.
Jazz Nouveau este o serie de concerte organizate de Control Club în colaborare cu Twin Arts, care își propune să aducă în atenția publicului bucureștean artiști locali și internaționali aflați din punct de vedere stilistic la confluența dintre jazz și alte genuri muzicale.
Concertul Henri Texier Hope Quartet va avea loc pe 6 noiembrie, ora 20:00. Accesul publicului se face de la ora 19:30. Biletele costă 50 de lei și se pot cumpăra online.
Următoarele concerte la Jazz Nouveau în Control Club: 27 noiembrie - The Bad Plus și 4 decembrie - KRiSPER.
