Născut în 1979, Elias Nardi studiază muzica clasică și contrabasul, dedicându-se mai târziu Oud-ului, un instrument ale cărui vechi taine le dezleagă călătorind în mod repetat în Orientul Mijlociu și primind lecții de la maestrul palestinian Adel Salameh. Arta lui Elias Nardi este mereu surprinzătoare. Oscilând între tradiție și experiment, italianul își concepe și lucrează piesele cu minuțiozitatea unui bijutier al cărui filigran surprinde detalii ale muzicii arhaice, orientale, etno jazz sau prog rock.
Citiți în continuare un interviu acordat de Elias Nardi pentru InfoMusic.
Ai lansat trei albume, Orange Tree ( 2010), The Tarot Album (2012) și Flowers of Fragility (2015). Povestește-ne câte ceva despre ele, cum te-au schimbat ca muzician și ca om?
Cei care au avut ocazia și timpul să-mi asculte toate cele trei albume, sau mi-au urmărit evoluția încă de la debut, cu siguranță vor recunoaște legătura dintre ele. Aceasta cred eu că poate fi observată atât în estetica și stilul compoziției, cât și în sond-ul pe care l-am căutat în încercarea mea de a realiza o punte între stiluri, o trecere de la jazz, la muzica etno, clasică, sau progresivă. Bineînțeles că există și diferențe între aceste trei albume.
Albumul meu de debut, "Orange Tree", a inclus compoziții la care am lucrat timp de aproape 10 ani, de când am început să cânt la oud și până în etapa actuală a experienței mele muzicale, cea prin care trec și celelalte albume. O particularitate a acestui disc ar fi însă echilibrul între oud-ul arab și nyckelharpa scandinavă.
Conceptul pentru "The Tarot Album" a fost în stilul anilor 70. Am încercat să îmbin oud-ul cu sintetizatoare, clape și concepte muzicale specifice genului progresiv /psihedelic saga.
Ultimul dintre cele trei albume, "Flowers of Fragility", se constituie mai mult într-o întoarcere la dragostea pentru sunetul acustic, alături de o căutare a sunetului însuși, datorată mixajului dintre oud, viola d’ amore a chiavi, bandoneon și flaut. Pe acest album am fost onorat de prezența a două nume importante și foarte cunoscute, ca Daniele Di Bonaventura și Didier Francois. A lucra un album așa cum intenționez eu mereu să o fac presupune o muncă uriașă și experiență, iar acești mari muzicieni și-au adus un aport special. Am crescut ca artist și compozitor având șansa să lucrez cu prietenii și colegii mei muzicieni.
Cum ai descrie scena jazz italiană în acest moment?
Scena jazz-ului italian este una foarte activă și chiar atractivă, în ciuda tuturor dificultăților cu care se confruntă țara mea și care se răsfrâng inevitabil și asupra artei și culturii. Însă nicio criză culturală sau economică nu poate opri creativitatea și talentul, dovadă stând însuși faptul că foarte mulți muzicieni italieni devin faimoși în Europa și în lume. Nu știu dacă putem vorbi despre un trend, dar am putea spune că, într-un fel, scena italiană de astăzi seamănă puțin cu cea norvegiană a anilor 70, ținând cont de vremuri și de specificul lor revoluționar.
Ai studiat contrabas si muzică clasică, dar te-ai decis până la urmă pentru oud. A fost o alegere pur emoțională sau au contribuit și alți factori?
A fost o alegere pur emoțională, o dragoste la prima vedere, sau la prima notă muzicală, să spunem. Încă îmi aduc aminte momentul când am cântat la oud pentru prima oară. Atunci mi-am spus "am mai făcut asta și altădată!"...
La început ai fost autodidact în studiul acestui străvechi instrument, dar mai târziu ai avut un profesor în persoana marelui instrumentist palestinian Adel Salameh. În opinia ta există vreun avantaj în a studia de unul singur un instrument, și dacă da, care este acela?
Pentru mine sunt importante ambele direcții, eu studiind în trecut contrabasul și fiind în măsură să le experimentez pe fiecare în parte. Pașii pe care ți-i îndrumă profesorii îți dau cunoștințe teoretice și tehnice, dar experiența de autodidact mi-a folosit pentru a-mi găsi un mod particular de exprimare și o abordare personală a instrumentului și sunetului.
Ce te-a atras în cultura Orientului Mijlociu, cum ai descoperit muzica arabă și cum a fost experiența călătoriilor tale în acea zonă?
Întotdeauna am fost atras de istorie, arheologie, artă și geopolitică, așadar este ușor să-ți imaginezi de ce mereu am considerat interesantă acea parte a lumii. Bineînțeles, fiind muzician, am asimilat rapid muzica orientală. Am avut niște experiențe minunate în timpul călătoriei mele în Orientul Mijlociu și în lumea arabă, în general. Din păcate, unele locuri pe care le-am văzut atunci sunt acum în întregime distruse de războaie fără rost, de politicile locale și internaționale, iar cel mai puternic sentiment pe care îl am în legătură cu această situație este tristețea.
Ce muzică mai asculți acum și cât de des ai timp să mergi la concertele altor trupe?
Din păcate, programul meu și faptul că, atunci când sunt acasă încerc să trăiesc cât mai mult în mediul rural, departe de marile orașe, sunt motive care nu-mi permit să merg în mod regulat la concerte, însă încerc să o fac cât de des pot. În prezent prefer să ascult muzică clasică, în sensul cel mai larg al termenului, de la baroc la romantismul târziu și post romantismul / modernismul muzicii anilor 1900. Bineînțeles că jazz-ul este mereu prezent în atenția mea și că niciodată nu lipsește un rock progresiv bun!
Muzica poate cu adevărat schimba vieți, cum ți-a schimbat-o ție?
Așa este, muzica deja mi-a schimbat viața!... încă de la început. Fără ea nu aș fi fost persoana care sunt și nici nu-mi imaginez cum m-aș fi putut maturiza fără muzică. Muzica m-a ajutat să-mi înțeleg limitele, să-mi controlez ego-ul, să mă simt mereu ca un școlar curios să învețe și să facă mereu ceva nou.
Cum percepi vremurile pe care le trăim? Crezi că sunt mai prietenoase cu artiștii decât erau înainte?
Nu-mi place să mă plâng prea mult, pentru că, fiind muzician, mă consider deja privilegiat de meseria pe care o am. Pot să spun însă că observ în ultimii ani unele tendințe greșite în ceea ce privește rolul artei, al culturii în general. Internetul a deschis și lărgit posibilitățile de a fi parte din ceva, dar în același timp, făcînd parte dintr-o ofertă atât de mare, acest lucru cumva te poate face și să dispari. Ceea ce vreau să spun este că vizibilitatea pe care o poți avea prin intermediul acestor noi platforme de promovare este, în opinia mea, una superficială și nu ține locul sprijinului, insuficient de altfel, pe care îl acordă culturii guvernele, sprijin ce pare a fi mai degrabă refuzat din ce în ce mai mult. Câteodată mă îngrijorează lipsa de interes a generației tinere pentru muzică, dar ea diferă de la o țară la alta și încă mai există speranță. Totuși, în ciuda lipsei acestui ajutor ”de sus” pentru arte, aș putea spune că încă deținem controlul, prin încercările personale de a da șanse muncii noastre. Europa, cu toate problemele ei, este totuși mai deschisă acum decât era în urmă cu 15 ani și încă putem găsi oportunități de a munci ”peste granițe”. Fiecare țară își are propriile probleme, dar și avantaje, în același timp. Personal, am observat țări care, spre deosebire de altele, oferă mai multe posibilități și încă investesc masiv în artă și cultură, mă refer aici la Elveția și Germania. Dar, de fapt, dacă muncești suficient de mult poți găsi oportunități oriunde.
Care este cel mai mare vis al tău ca artist?
Nu am un vis anume, pentru că nu sunt prea visător. Trăiesc doar în prezent și încerc să obțin cât mai multe satisfacții din proiectele mele. Pot să spun, legându-mă de răspunsul meu anterior, că mi-ar plăcea să văd mult mai mult sprijin și mai multă apreciere pentru artă, artiști și cultură. Asta ne privește în mod direct pe noi, artiștii. Cred, de exemplu, că e nevoie ca publicul să fie stimulat în sensul de i se permite să aprofundeze muzica pe care o oferim, nu doar să le fim propuși ca mod de entertainment. Întotdeauna e bine să te întrebi asupra lucrurilor, în special asupra artelor.
Este prima ta vizită în Romania, cum te simți în apropierea concertului din București?
Sunt foarte emoționat de faptul că, în sfârșit, voi veni să cânt în România! Sunt fericit să văd că țările est-europene devin din ce în ce mai deschise să primească artiști, să ofere șanse artelor. Acesta este un lucru foarte prețios. Publicului român îi propun să se lupte în continuare pentru a i se satisface nevoia de concerte, artă și evenimente culturale în propria țară!
Elias Nardi Group feat. Daniele Di Bonaventura va concerta în Control Club pe 3 aprilie, de la ora 20:00. Accesul se face de la ora 19:30. Biletele costă 35 de lei și se pot cumpăra online.
Jazz Nouveau este o serie de concerte organizate de Control Club în colaborare cu Twin Arts, care își propune să aducă în atenția publicului bucureștean artiști locali și internaționali aflați din punct de vedere stilistic la confluența dintre jazz și alte genuri muzicale. Următoarele evenimente din cadrul Jazz Nouveau: 8 mai - Marc Ribot, 22 mai- Rotem Sivan Trio.
