Bună Denis și bine ai venit la InfoMusic!
Bună, Ingrid și bine te-am găsit!
Ai studiat istorie, management și psihologie. Când ți-ai dat seama că nu te potrivești cu niciunul dintre aceste domenii și ai decis că muzica este pe primul loc în sufletul tău?
Când am înțeles exact că am doar o viață. Când am înțeles concret că "Dude ai doar o viață. Fă ceea ce trebuie să faci, nu umbla pe dealuri."
Și cum a pornit călătoria ta?
Interesant. Cu foarte mult urcușuri, coborâșuri și multe lecții pentru mine. La început am făcut câteva greșeli. Hai să spunem așa, să fie mai abstract...
"The Motans" - pentru că visai foarte mult pisici înainte să te apuci serios de muzică. Ai mai visat motani de când ai început să ai succes?
Foarte rar, adică o dată la jumătate de an, cam așa.
Ca să fii sigur că sunt acolo...
Exact. Că nu s-au dus nicăieri, sunt cumva cu mine, dar de data asta ca observator.
Știu că lucrezi în acest moment la două albume în același timp. Ce ne poți spune despre ele?
Pot spune că m-am apucat de al doilea album deja și de al treilea în paralel. Dar al doilea s-a dovedit a fi cu mult mai greu de făcut decât am crezut. Nu știu dacă o să reușesc să îl termin până la sfârșitul primăverii, pentru că vreau să scot ceva cu adevărat calitativ și prefer să îl dau un pic mai târziu, dar să fie ceea ce trebuie. Și între timp, desigur, voi mai scoate niște piese care au ca subiect dragostea, emoții, sentimente, femei.
Primul album va cuprinde și piesele pe care le-ai lansat deja, bănuiesc…
Primul album va avea opt piese dintre cele lansate și patru sau cinci noi. Va cuprinde și piesa "Nota de plată", care abia a fost lansată. La sfârșitul lui noiembrie vreau să țin un concert așa mai neobișnuit cu ocazia lansării acestui album.
Muzica ta pare poezie în note muzicale. Unde găsești sămânța inspirației?
În ultimul timp mi-am dat seama că de cele mai multe ori ea vine la mine și trebuie pur și simplu să stai cu muza când vine. Atunci când vine muza la tine trebuie să stai cu ea. Trebuie s-o f*ți atunci când ea vine la tine. Când vrei tu, ea poate să nu vrea. De multe ori, crede-mă. Adică inspirația aia e o chestie care de multe ori nu vine așa din senin când vrei tu. Și trebuie să te folosești la maxim. Uneori la ora 3 noaptea dacă ți-a venit acolo o idee, fii bun, ridică-te din pat, înregistreaz-o la voice recorder că a doua zi când te trezești nu mai e același lucru, o să uiți. Din ideile de bază pe care le-ai avut, dezvolți niște chestii mai frumoase precum texte, piese, poezii.
La noua ta piesă, în colaborare cu Inna, “Nota de plată” știu că ai compus versurile împreună cu Irina Rimes. Cum a fost să colaborezi cu ea?
Noi cu Irina am lucrat la mai multe chestii frumoase, care o să iasă. Unele o să iasă, altele o să rămână inside stuff poate, o să vedem. De fiecare dată e o mare plăcere să lucrez cu ea. E foarte bună pe linii, pe text, în general e o persoană foarte mișto. Suntem prieteni foarte buni.
Mulți se așteaptă și la o colaborare între voi.
Da, o să fie cu siguranță.
În versurile tale vorbești foarte mult despre iubire, prin prisma experiențelor personale. Cum ar trebui să arate iubirea pentru tine?
Ar trebui să mă ia prin surprindere. O să înțeleg că e ceva ideal atunci când o să îmi dau seama că "Wow, nici nu am putut să îmi imaginez că așa o să fie știi? Adică f*cking shit, chiar așa de bine?". Până acum au fost momente din astea, dar de fiecare dată viața îți arată "Uite mai sunt niște culori, mai sunt niște culori", ceea ce mă bucură. Adică de fiecare dată găsesc ceva mai interesant față de ceea ce a fost. Și nu știu unde e limita.
Prima oară ai colaborat cu Delia pentru piesa “Weekend” și acum cu Inna la “Nota de plată”. La ce colaborare să ne așteptăm pe viitor?
O să fie o colaborare cu Keed. Deci, omul ăsta e fenomenal. I-am prezentat o schiță, o idee a unei piesei pe care mă gândeam să o fac un featuring cu cineva. După care el mi-a zis pur și simplu "Hai să facem împreună adică îmi place ideea ta." Și a doua zi, de dimineață, mi-a arătat ce a scris pe piesă, a fost foarte entuziasmat și a avut o atitudine foarte serioasă. Una dintre piesele de pe primul album o să fie cu Keed. Și posibil cu Irina (Rimes). Vedem. Posibil să o lansăm acum, posibil mai târziu. Oricum o să fie o colaborare cu ea pentru că am lucrat la foarte multe idei împreună. E o chestie de timp atâta tot.
Hai să facem un exercițiu de imaginație. Dacă ai avea o cutie cu amintiri și ai alege una de acolo, apoi ai transforma-o într-o piesă, cum s-ar numi?
Aș face ceva despre zmeu. Am avut o experiență când eram copil. Nu credeam că e atât de fascinant să vezi cum zboară o chestie legată de ață. Și cumva aș transforma-o într-o metaforă.
“Şi mă faci să mai aştept ca mai apoi. Să îmi dai răspunsul 42.” De la ce vine titlul piesei, “42”?
Douglas Adams. Deci este vorba despre un roman, "Ghidul autostopistului galactic". Este și un film făcut. Acum câțiva ani am avut un coleg de muncă căruia dacă îi punea cineva o întrebare prostească, care nu avea niciun sens, se uita așa cu un poker face la acea persoană și îi spunea pur și simplu "42". Și se întorcea la lucru. Mi-a plăcut faza asta și l-am întrebat "Vadim, de ce 42?" Și mi-a explicat "Uite, conform romanului, a existat o civilizație care a făcut un super calculator, care putea să răspundă la orice întrebare. Și la întrebarea "Care este sensul vieții, al Universului?", calculatorul a zis "Veniți peste 10 milioane de ani și eu o să am răspunsul la această întrebare." Ei au așteptat 10 milioane de ani, după care au venit și au pus aceeași întrebare și au primit răspunsul 42. E un pic de sarcasm, niște condimente filozofice. Mi-a plăcut ideea și în piesă, la fel, atunci când am întrebări în viață și mi le dau singur mie, de multe ori răspunsul e atât de evident că nu merită să pui întrebarea. A doua parte ar fi să fii atent la ceea ce îți dorești. De multe ori trebuie să știi ce îți dorești în viață. Dacă nu știi ce îți dorești și vrei pur și simplu ceva abstract, rămâi pe loc. Adică trebuie să ai o direcție sigură. “Şi mă faci să mai aştept ca mai apoi / Să îmi dai răspunsul 42.” La ce răspuns te-ai fi așteptat, dacă tu însuți nu ai știut ce întrebare să pui. E un vers cu caracter autocritic, aș spune. În refren se cântă "Spune-mi soartă unde vrei să mă duci/ De ce la toți le pică fete/ Dar mie numai suși." Însă în prima strofă zic: ce să fac dacă eu singur spun că îmi plac femeile în care e măcar o coastă de drac. Eu deja știu care e răspunsul la întrebarea mea, dar totuși o pun. De ce soartă se întâmplă asta? Păi evident pentru că singur ai spus că îți place atunci când e un pic piperat. Și răspunsul e 42, adică e evident.
Ai spus la un moment dat că femeia perfectă este complicată. Ce calități ar trebui să mai aibă o femeie? Femeia ideală pentru tine.
Să aibă un ruj mișto.
Care crezi că este cea mai mare provocare pentru tine ca artist în industria muzicală din România?
Să fii mereu autentic. Cred. Să păstrezi interesul pentru ascultător, din punct de vedere al imaginii, dar și muzical. Trebuie mereu să urmărești trendurile, dar în același timp să fii original. Dar cred că chestia asta, în cazul meu, o rezolv foarte ușor prin versuri. Cumva am stilul meu, care mă ajută foarte mult.