Buna și bine ai venit în România. Cum te simți?
Minunat, este prima mea vizită în România.
Dave, erai student la medicină, în Londra, când producătorul lui Adele a descoperit trupa și v-a semnat la casa lui de discuri. Cum a fost această tranziție pentru tine, de la medicină la muzică?
Destul de ciudată, însă a fost o trecere ușoară, le-am făcut pe amândouă în același timp pentru o perioadă. Apoi a devenit prea mult, muzica îmi ocupa mai tot timpul, iar medicina este cu adevărat dificilă, așa că am decis să iau o pauză de un an. Apoi totul s-a întâmplat foarte repede și iată-mă azi aici.
Videoclipul piesei Agnes este foarte impresionant. Cum te-ai simțit să fii în acea centrifugă?
A fost… în toate felurile. E ciudat și dificil să explic. Era foarte, foarte cald acolo și se mișca din ce în ce mai repede și se simțea ca și cum un elefant se așează pe tine foarte, foarte încet și nu poți să te miști. Devine dificil să ții ochii deschiși, dificil să respiri. Și te doare tot corpul. Te simți zdrobit. Și simți cum organele își schimbă forma…nici nu știu cum să explic. Simți cum inima se luptă să pompeze sânge pentru că este apăsată de forța gravitațională. Și apoi începi să transpiri pentru ca fiecare mușchi din corpul tău lucrează de zece ori mai mult ca să te țină în viață. E dificil, dar amuzant.
Pe ultimul album aveți 11 piese și 11 personaje. A fost dificil să găsiți actorul perfect pentru fiecare personaj?
A fost tare, nu aș spune că a fost complicat, am făcut un casting. Am trimis o scurtă descriere agenției, cum am vrea ca fiecare personaj să arate și ei au găsit 10 oameni pentru fiecare. Și am avut ocazia să îi intervievăm pe fiecare în parte. A fost interesant, de fapt a fost unul dintre cele mai distractive lucruri pe care le-am făcut vreodată, să îi rugăm să intre în pielea personajului și să joace în fața noastră. Nu era deloc domeniul meu, nu știam ce fac, dar a fost cool!
Ați fost implicați toți în procesul de selecție?
Am fost doar eu, am stat în Los Angeles și am fost regizor muzical pentru un timp.
Dacă ai putea să te întorci în timp și să alegi o anumită amintire pe care să o transformi într-o piesă, cum ai denumi-o? Poate fi, de exemplu, piesa cu numărul 12 de pe album.
Wow, să mă gândesc…am câteva amintiri frumoase de când eram copil, probabil aș alege una dintre ele. Mă duceam la săniuș cu unchiul meu, aveam o pantă mare în grădina din spate. Locuiam la capătul pământului în America, într-un mic oraș, un sătuc de fapt. Și ne dădeam cu sania și era distractiv până într-o zi când am ajuns la marginea pantei, unde, în capăt, era o stâncă și am căzut. Încă am o cicatrice pe frunte de atunci. Deci cred că aș numi piesa “The scar in the snow”.
Despre piesa “Agnes” ai declarat că este preferata ta și o compoziție foarte personală. Care este povestea din spate?
Nu prea vorbesc despre asta. E despre o persoană pe care am cunoscut-o la un moment dat. Asta pot spune oricui mă întreabă.
Știu că te-ai inspirat și din literatură…
Da, a fost distractiv să scriu versurile. Sunt multe povești, cărți sau referințe despre lucruri similare, deci am vrut să le inserez cumva în piesă – multe referințe despre timp și curgerea lui, dar și cât mai multe idei despre ceea ce se întâmplă după moarte - s-a scris destul pe tema asta. Așa că m-am inspirat din cărțile pe care le-am citit și filmele pe care le-am văzut. Și, în același timp, am folosit referințe din piese cu idei asemănătoare.
Ce îmi poți spune despre comentariile de la fani? Am citit multe povești impresionante.
Sincer, nu m-am așteptat la asta. A fost ciudat, eu sunt destul de timid și nu prea știu să mă expun, deci am fost destul de emoționat să vorbesc din propria experiență într-o piesă. Nu mă așteptam să primesc asemenea reacții, dar oamenii au fost incredibil de deschiși în legătură cu viața lor datorită piesei. Este incredibil! Cred că e un lucru bun, o formă de terapie, într-un fel.
Ai lucrat cu Flume, producătorul australian, la piesa lui, “Fantastic”. Cum a fost să colaborezi cu el?
A fost foarte interesant. Am fost în studio în LA puțin, apoi în Paris puțin. Întotdeauna eram în turneu în același timp și adesea ne-am nimerit în același loc. Apoi ne-am văzut în Londra. Am lucrat la câteva piese împreună și asta s-a dovedit a fi preferata lui.
Aveți de gând să compuneți și altă piesă sau va rămâne doar asta?
Nu știu. Am schițat câteva piese pe care nu am apucat să le terminăm. Asta e faza. Avem câteva idei schițate, poate vom face mai mult, rămâne de văzut.
Neil Krug a fost regizorul videoclipurilor “Life itself” și “Youth”. Știu că a colaborat și cu Lana del Rey sau The Weeknd. Cum a fost să lucrați cu el la partea video?
A fost frumos, nouă ne-a plăcut estetica lui vizuală și s-a potrivit cu ce ne doream noi. Am vrut să avem aceste culori în stil american. Aveam deja personajele, castingul era făcut pentru fotografia de pe coperta albumului. I-am dat un brief de creație și el l-a stilizat și a scris scenariul pentru a integra personajele în videoclipuri. Un om minunat.
Folosești sunete naturale în piesele tale, sunete ale animalelor și așa mai departe. Cât de important crezi că este să fii autentic în industria muzicală din ziua de azi?
Vezi tu, e foarte simplu să stai pe scaun și să faci totul de pe un computer, să te bazezi pe asta. Dar eu cred că în final nu o să ai un sound unic, deosebit de ce s-a mai făcut. Îți ies lucruri mai originale, dacă alegi să gândești neconvențional, fără să te bazezi pe computer pentru asta.
Ce fel de sunete ai folosit?
Toate tipurile. Pentru sunete de percuție și de tobe, m-am folosit de ce era prin jur. Uneori făceam uite așa (vezi video), pentru una dintre piese am scos anumite sunete cu gura, iar altă data foloseam o minge de fotbal din jur pe care o băteam lângă microfon. Orice era pe-aproape. Sunetele de la chipsuri sfărâmate.
RECOMANDARE: Vezi galeria de poze de la concertul Glass Animals la SummerWell 2017
English version
Hello and welcome to Romania. How do you feel?
Amazing, it’s my first time in Romania.
Dave you were attending medical school in London when Adele’s producer found about the band and signed you to his label. How was this transition for you from medicine to music?
Quite weird, but it was a slow transition, I kind of did both in the same time for a bit. And then it got really too much, there was too much music and medical school is really hard so I decided to take a break from medical school for a year and that got out of control and now I’m here.
The video for Agnes is really powerfull. How was it like to be in the centrifuge capsule?
It was kind of…all of the things. It’s weird, it’s hard to explain. It was hot, was really, really hot and then, as it gets faster and faster it feels like an elephant sits on you very slowly and you basically can’t move anything and it becomes hard to keep your eyes open, hard to breath. And everything hurts. You feel totally crushed. And you can feel all of your organs changing shape which is so… I can’t explain it. You can feel your heart struggling to pump blood because it’s flattening under the gravity. And then you start sweating because every muscle in your body is working ten times as hard to keep you alive. It’s tough but fun.
On your latest album you have 11 songs and 11 characters. Was it hard to find the perfect actor for each character?
It was fun... I wouldn’t say it was hard, we did it like a casting. We kind of send out a memo, a sort of slight description of what each character looked like to a casting agency and they found us ten people for each one. And we got to interview each of them. It was so interesting , one of the funnest things I have ever done actually, just kind of parade people in and ask them to do a little bit of acting for you. I was so out of my debt, I didn’t know what I was doing but it was cool.
You were all involved in the process?
It was just me, I got to go sit in LA and be a music director for a second.
If you could go back in time to a particular memory and turn it into a song how would you name it? Like the 12th song on the album.
Wow, I wonder… I have some good memories from when I was a kid I’d probably do one of those. So I used to go sledding with my uncle; we had a big hill in our backyard. We lived in the middle of nowhere in America. Tiny tiny city, village really. We used to sled down this giant hill and it was so fun but one day we went off, it was like a cliff at the end and we fell of the cliff. I got a scar on my forehead from that. So I’d call it "The scar in the snow".
Dave Bayley (Glass Animals) intervievat de InfoMusic la SummerWell 2017
The song Agnes, you said it’s your favourite one and a very personal one. What’s the story behind the song?
I never really talk about it. It’s about someone that I knew. It’s all that I said to anybody.
Also I read there are some inspirations from literature...
Yeah, it was fun to write that one. There are lots of stories and books and references that are about similar things and I want to fit in lots of references to time and how time progresses and as many references about what happens after death as possible - lots of people wrote about that. So I kind of pulled in from all these books I knew about and all these films I knew about and there are other songs about that also. So I pulled references from other songs.
How about the comments from fans? Because I read a lot of touching stories.
I didn’t expect it all to be honest. It was a weird thing, I’m quite shy so I’m never very good at putting myself out there so I was a bit nervous doing that with a song. So I wasn’t expecting anything back but people have been incredibely open about their own lives because of that. And it’s amazing! I think it’s a good thing. Very therapeutic I think.
So you’ve worked on a track with Flume, the Australian producer, on "Fantastic". How was it like to work with him?
It was cool, it was fun. We just went to a studio... we met in LA for a bit, and then in Paris for a bit. Because we were always both touring all the time so sometimes we end up in the same place. And then in London for a bit. We did a bunch of stuff and that ended up to be one of his favourites.
Are you going to create another song or is just that?
I don’t know. We did a few songs, some of them we never got to finish. That’s the thing. We have a few like little ideas around, maybe we’ll do more, we’ll see.
Neil Krug directed both videos "Life itself" and "Youth". I read that he worked with Lana del Rey and The Weeknd. How was it like to work with him for this video part?
It was cool, we liked his visual esthetic and it kinda fit what we were aiming for. We wanted this slightly American sense of colour. And we had the characters already, the casting was done for the photo on the album cover. We gave him a very strong brief and he kinda helped stylize it and wrote a little bit of script to pull some of the characters for those videos. It was great. Lovely man.
You use natural sounds in you songs, like animal sounds and something like that. How important it is to be authentic in today’s music industry?
You know, it’s very easy to just sit back and do it all on the computer and rely on that but I think it probably means you won’t really have a particularly unique sound. You get more original stuff if you just think outside the box, think outside the computer.
What kind of sounds did you use?
All sorts. For all the percussion sounds and drum sounds it was just what comes around. Sometimes I would just like... do this (see video), for one of the songs is just with my mouth and then sometimes I’ll have like a soccer ball laying around so I’ll just bounce that next to the microphone. Whatever is there. Hit some chips, just crush them.
Dave Bayley (Glass Animals) intervievat de InfoMusic la SummerWell 2017
