Povestea trupei byron ajunge anul acesta la cel de-al 18-lea capitol, reușită pe care o sărbătorește la Sala Radio cu un concert inedit - "Sindromul Impostorului În Patru Acte". Pe scenă mai urcă Muse Quartet, Dora Gaitanovici, Vichi Răileanu și Șerban Pavlu, invitați speciali a căror prezență completează conceptul evenimentului. "Sindromul Impostorului În Patru Acte" nu este doar muzică, ci un spectacol care prezintă vulnerabilitatea și complexitatea existenței umane, suișurile și coborâșurile vieții de artist, celebrarea victoriilor mari și mici.
Concertul "Sindromul Impostorului În Patru Acte" este SOLD-OUT, însă cei care nu au mai prins un bilet pot vedea formația byron și pe 1 decembrie, în Expirat, la tradiționalul concert aniversar.
Ideea concertului a pornit de la ideea că mulți artiști, dar nu numai, se confruntă cu sindromul impostorului - sentimentul că nu sunt suficient de buni sau că nu merită succesul pe care îl au, chiar dacă din exterior se vede altceva. E o luptă interioară cu îndoiala, care afectează încrederea în sine. Pornind de la asta, byron a inițiat o campanie prin care a dorit să dea voce experiențelor legate de sindromul impostorului, și i-a invitat pe fani să lase un mesaj anonim în format audio sau text despre cum se simte sindromul impostorului pentru ei.
Citește interviul acordat de Dan Byron:
InfoMusic: La mulți ani frumoși și mulțumim pentru muzica de până acum și pentru cea care va urma. Ați ales să sărbătoriți această reușită cu un concept interesant și complex, intitulat "Sindromul Impostorului În Patru Acte", ce a pornit de la ideea ca mulți oameni se confruntă cu sentimentul că nu sunt suficient de buni sau că nu merită succesul pe care îl au, chiar dacă din exterior se vede altceva. De ce acum, la cea de-a 18-a aniversare, ați considerat că este timpul de a purta această "conversație" cu ascultătorii voștri?
Dan Byron: Mulțumesc că ne-ați ascultat! Cred că e important să schimbăm un pic punctul de vedere. Da, aparent acest nenorocit de sindrom e o chestie negativă, un sentiment pe care nu ni-l dorim, dar dacă schimbăm un pic unghiul, îl putem vedea ca pe un motoraș care nu ne dă voie să ne culcăm pe o ureche și ne forțează să ridicăm încontinuu ștacheta. În plus, cred că e important să vorbim despre el, să conștientizăm că nu suntem singuri și că genul ăsta de sindrom este cât se poate de normal și de răspândit.
InfoMusic: Dan, ai detaliat pe blogul tău despre momentele în care te-ai simțit impostor în propria artă. Cum a evoluat în timp această relație cu tine însuți, cu gândurile care îți strigau că nu ești suficient de..., cu anxietățile care funcționau ca o frână în domeniul creativ?
Dan Byron: Tot acolo am spus că sindromul impostorului m-a făcut să insist să tot scriu alte și alte cântece, ca să-mi demonstrez că cele deja scrise n-au fost doar o întâmplare. Cu anxietățile am avut o relație mai dificilă, însă tot am reușit să le transform în câteva cântece.
InfoMusic: Tot în acel articol ai menționat câteva piese din discografia trupei și felul în care te-ai raportat la ele ("Chalk line", de exemplu). Voi, muzicienii, luați în calcul numeroase aspecte când vine vorba de compunerea unei melodii, pe care noi, ascultătorii, nu le cunoaștem în întregime. Din acest punct de vedere, ce piesă byron simți că a fost subestimată de public?
Dan Byron: N-am nici cea mai mică idee. Probabil una dintre cele în engleză de pe la începuturi.
InfoMusic: Sindromul impostorului este asociat atât cu frica de eșec, cât și, în mod paradoxal, cu cea de succes. Ce definiție are acum succesul pentru tine, după 18 ani de byron?
Dan Byron: Cred că atunci când reușești să depășești granițele generației tale se poate spune că ai succes. La fel când primești înapoi o parte din energia pe care ai dat-o.
InfoMusic: Ce sfat i-ai oferi unui muzician la început de drum care își pune la îndoială abilitățile și creativitatea?
Dan Byron: Să uite de imaginea rockstarului din filme și să pună mâna să studieze. Să nu aștepte să-i vină inspirația, ci să caute metode de a o provoca. Să nu facă asta doar din când în când.
InfoMusic: În tandem cu proiectul muzical "Sindromul Impostorului În Patru Acte", ați inițiat și o campanie prin care îi invitați pe fani să lase un mesaj anonim în format audio sau text despre cum se simte sindromul impostorului pentru ei. Mesajele colectate vor fi folosite anonim și prelucrate artistic în cadrul concertului de la Sala Radio. Ce rol a jucat acest demers în relația cu ascultătorii voștri?
Dan Byron: Suntem conștienți că facem parte din viața ascultătorilor noștri, la fel cum și ei fac parte din viața noastră. Drept urmare, ni s-a părut natural să încercăm să-i implicăm într-un soi de dialog pe temele astea despre care nu prea se vorbește. Am început "joaca" de-a mesajele anonime acum vreo doi ani și jumătate, când am lansat "Memento", primul single de pe "Efemeride", și am continuat-o cu "Monstrul de sub pat". De altfel, în clipul Monstrului pe fețele noastre sunt proiectate bucăți din mesajele de la "Memento".
InfoMusic: Sindromul impostorului este un concept personal și se manifestă diferit la fiecare om în parte. Cu toate acestea, ce mesaj speri să rămână cu spectatorii după concertul vostru de la Sala Radio?
Dan Byron: Sper doar să plece de la concert cu o stare mai bună decât cea cu care au venit.
InfoMusic: Fără a da prea mult din casă, la ce să ne așteptăm de la concertul byron de la Sala Radio? Cum arată schița celor Patru Acte ale Sindromului Impostorului?
Dan Byron: Actul 1 - Tot ce nu vreau să fiu sunt deja
Actul 2 - Totul e sub control
Actul 3 - Right here, right now
Actul 4 - Again and again and again and again
InfoMusic: Dora Gaitanovici, Muse Quartet și Vichi Răileanu sunt invitatele speciale ale evenimentului. Ce anume v-a inspirat în alegerea acestor artiste ca invitate și cum crezi că prezența lor va completa atmosfera show-ului?
Dan Byron: Scena noastră era cam searbădă, așa că am invitat niște culori care ne plac să o împlinească. Bine, l-am mai invitat și pe Șerban Pavlu, așa, ca să fim la egalitate.