Dans Dans înseamnă Bert Dockx – chitară, Frederic Jacques – bas și Steven Cassiers – percuții. Încă de la debutul lor, din 2012, fiecare dintre cei trei aduce acestui proiect propriul background muzical. Bert Dockx este cunoscut și ca fondator al trupei Flying Horseman, Frederic Jacques este basistul care îl însoțește în turnee pe celebrul Mark Lanegan (Queens of The Stone Age), iar toboșarul Steven Cassiers concertează cu trupe belgiene de succes, ca Dez Mona sau DAAU.
Citiți în continuare un interviu acordat de chitaristul Bert Dockx (Dans Dans) pentru InfoMusic.
Dans Dans a scos un nou album, Sand. Povestește-ne un pic despre el.
Ca de obicei, am petrecut foarte mult timp în sala de repetiții ( cred că am avut 22 de repetiții de câte patru ore, în cinci săptămîni) experimentând diverse lucruri. Fiecare membru al trupei a venit cu idei, am decis împreună pe care o vom lucra și înregistra și am tras albumul live în studio, fără supraînregistrări, în 3-4 zile. În ciuda unor tensiuni cauzate de timp sau clasicele crize de ego, a fost un proces organic.
Ce ne poți spune despre scena muzicală belgiană actuală?
E greu de abordat subiectul din interior. Niciunul dintre noi nu are obiceiul de a urmări foarte atent toate noile trupe sau trendul local. În general scena belgiană este diversă, cred că artiștii locali sunt obișnuiți să mixeze stiluri diferite, ceea ce este un lucru bun.
Asta se datorează probabil faptului că identitatea noastră culturală este destul de ciudată și nedefinită (multe comunități, limbi diferite, o țară tânără și mică). Personal cred totuși că mulți muzicieni au mai degrabă tendința de a adapta formate muzicale depășite și de a răspunde cererii comerciale și nu impulsului de a crea ceva personal.
O experiență extatică de concert pe care ai avut-o din postura de spectator? Dar una fiind pe scenă?
Greu de ales una, dar mi-au rămas în minte concerte cu Ornette Coleman, Dean Blunt, Fred Van Hove, Radiohead, Lenny Popkin.
Ca muzician am destule amintiri frumoase, una e chiar de la un concert Dans Dans în Gent pe care l-am avut anul trecut în decembrie, unde am simțit că totul s-a așezat perfect și că am avut control complet asupra muzicii și a atmosferei din club. Paradoxal, în același timp am fost ‘’depășiți’’ de muzică și de evenimentul în sine, ca și cum eram simpli spectatori, surprinși de ceea ce se întâmplă. Înăuntru, și totuși în exterior, foarte focusați, dar și relaxați, conectați între noi pe scenă, dar și cu publicul. Un sentiment incredibil. Singurul concert cu Ornette Coleman la care am fost, a început cu el spunând: ’’Dacă urmăriți sunetul, vom fi cu toții în aceeași încăpere’’. Cred că despre asta este vorba.
Spune-ne câteva lucruri despre colegii tăi. Cum v-ați întâlnit și care crezi că este cel mai valoros lucru pe care l-ați construit împreună?
L-am întâlnit pe Frederic Jacques în Antwerp ( orașul meu natal, el locuia doar temporar acolo) prin 2000 sau 2001. Am rezonat instant muzical și personal. Au fost perioade în care line-up-ul s-a schimbat des, mai ales la început. Au urmat câțiva ani în care am cântat cu acelasi baterist, Ivo Sans. Mai târziu, conjunctura a făcut să cântăm câteva show-uri cu Steven Cassiers, eu si Fred simțind imediat că am vrea să lucrăm cu el în continuare. În pauza primului concert cu el l-am întrebat dacă vrea să facem un album împreună. Așa a apărut pe piață discul nostru de debut. Cred că putem fi mândri de muzica pe care o facem, și care , cu toată modestia, este destul de originală. Oameni din cele mai diverse culturi și grupe de vârstă răspund pozitiv pieselor noastre. Încercăm să compunem muzica pe care o considerăm de calitate, fără să ne gândim prea mult la valoarea ei ‘’economică’’.
Nouă asta ni se pare ceva normal, aparent însă este o atitudine care se abate de la normă într-o lume în care totul poate fi de vânzare.
Ce trupe noi asculți, și ce chitariști admiri?
Dintre chestiile noi, să zicem după anul 2000, ar fi Huerco S., Actress și Dean Blunt, care sunt artiști solo. Îmi mai plac mult Robert Wyatt, Brian Eno, Fred Van Hove, Autechre și Radiohead. Chiar dacă eu sunt chitarist, mi-au plăcut și am fost influențat mereu de instrumentiști ca Thelonious Monk, Ornette Coleman, Townes Van Zandt, Joy Division, John Coltrane, John Fahey, Sun Ra. Trecând la chitariști, eroii mei au fost Mark Knopfler pe la 7 ani, Kirk Hammet și James Hetfield de la Metallica pe la 11, Blixa Bargeld ( ne apropiem deja de aniversarea mea de 16 sau 17 ani), după care am trecut la Thurston Moore, Blind Lemon Jefferson, Mississippi John Hurt, John Fahey, Marc Ribot, Derek Baily, Neil Young, Jonny Greenwood, Nick Drake. Rareori am încercat să-i copiez, în mare parte pentru că am fost mai mereu un școlar destul de leneș.
În afară de Dans Dans mai ai câteva proiecte muzicale. Ce se mai întâmplă cu ele?
Celălalt proiect major al meu este Flying Horseman. Este un sextet în care eu cânt la voce și chitară. Este o trupa orientată spre melodie, mai puțin jazzy decât Dans Dans, deși ar putea fi de asemeni considerată o trupă experimentală. Întunecată, morbidă, psihedelică, bluesy, percutantă și onirică ar putea fi descrisă muzica Flying Horseman. Avem de obicei piese lungi, hipnotice, cu părți instrumentale extinse, dinamice și contrastante. Influențele sunt dintre cele mai diverse, de la rock, blues, folk, post-punk, muzică electronică, africană sau soul. Ambele proiecte sunt la fel de importante pentru mine. Uneori mai compun muzică pentru teatru, spectacole de dans sau filme.
Presupun că nu ai mai cântat în România, ce știi despre țara noastră?
Sincer, nu mare lucru în afară de clișee. Abia aștept să aflu mai multe.
Dacă ar fi să alegi un muzician de jazz cu care să cânți, cine ar fi?
Personal îmi place să cânt cu aceiași muzicieni pe care deja îi știu bine, cred că din punctul ăsta de vedere nu prea sunt un artist de jazz. Îmi place confortul de a cânta cu bunii mei prieteni. Acestea fiind spuse, ar fi interesant să cânt cu Bill Frissel, Joey Baron sau Wayne Shorter. Dacă aș putea să aleg pe cineva care nu mai este printre noi, cu siguranță ar fi Ornette Coleman. Apropos, Frederic a cântat cu el o dată în New York și a fost o experiență extraordinară, din câte mi-a povestit.
Concertul Dans Dans va avea loc pe 13 martie la Club Control, de la ora 20:00. Accesul se face de la ora 19:30. Biletele costă 35 de lei și se pot cumpăra online.
Jazz Nouveau este o serie de concerte organizate de Control Club în colaborare cu Twin Arts, care își propune să aducă în atenția publicului bucureștean artiști locali și internaționali aflați din punct de vedere stilistic la confluența dintre jazz și alte genuri muzicale. Următoarele evenimente din cadrul Jazz Nouveau: 27 martie - Bill Laurance Quartet, 3 aprilie - Elias Nardi Group feat Daniele Di Bonaventura, 8 mai - Marc Ribot, 22 mai- Rotem Sivan Trio.
