Poveste

Povestea din "Subteran" are ceva de "Hackerville" şi o "Gomorra" modernă. Un interlop, pe numele său Tănase are furate criptomonede în valoare de 2 milioane de euro, fix când se pregătea să facă ultima sa mare tranzacţie, înainte de “pensionare”. Hoţul este asasinat, iar laptopul şi cheia care poate debloca criptomonedele ajung la poliţie. De fapt cheia se află la o tânără expertă IT, jucată de Ana Ularu şi care devine punctul central al poveştii.

Ea îl ajută pe un poliţist sub acoperire, Roman, care e infiltrat în organizaţia lui Tănase şi are nevoie de laptopul buclucaş cu cripto blocat, pentru că el conţine şi nume de poliţişti şi politicieni compromişi. O bună parte a activităţilor ilegale ale lui Tănase sunt realizate de familia şi apropiaţii săi. Fiicele sale gemene, Crisi şi Tili nu se feresc de asasinate, ameninţări, şantaj şi alte activităţi ilegale.

Apoi îl avem pe Dracu, mâna dreaptă a lui Tănase şi amant al lui Crisi (şi Tili), care trebuie să ţină organizaţia interlopului sub control şi să caute laptopul. Plus câţiva poliţişti care gravitează în jurul cazului şi gangsteri low level, jucaţi de Alex Velea şi alte câteva nume secundare. Aceştia răpesc fiul expertei IT, care e şantajată să aducă laptopul înapoi.

Actorie

O parte din mine crede că Florin Piersic Jr. îşi continuă rolul lui "Mişu" din Miami Bici, unde era tot interlop. Aici este "Tănase", un şef de interlopi cu conexiuni în lumea politică, poliţienească şi... peste tot. Temut de toţi, dar mereu necăjit şi având mereu "cea mai proastă zi".

Nici nu ştiu de cine să fiu mai surprins: de Cosmin Teodor Pană, în rolul lui Dracu, mâna dreaptă a lui Tănase sau de Irina Artenii. Pe lângă faptul că aceasta din urmă face un rol dublu excelent, jucând două surori gemene cu ceva diferenţe în comportament, ea ne livrează şi o "bad girl de România" cum nu prea am mai văzut pe ecrane.

Pe de o parte e "foarte Tokyo din Casa de Papel", dar ar putea lejer să fie Harley Quinn. E pe rând escortă, asasină, mastermind de organizaţie infracţională, sensibilă şi îndrăgostită, kinky atunci când îşi leagă partenerul de pat sau o fiică răzbunătoare şi rece. Ar fi ca acasă într-un film "John Wick".

Ana Ularu este "cea mai actriţă" din distribuţie aş zice. Se vede experienţa sa îndelungată şi reuşeşte să jongleze binişor cu rolurile de mamă care se teme pentru fiul său, expertă în ale hacking-ului şi uneori mă miră că se comporta cu sângele rece al unei poliţiste sau agente infiltrate. Disperarea i se citeşte pe chip, e mereu la un pas de criză de nervi, plânge foarte convingător după iubitul său, dar... parcă nu o cred suficient ca mama îngrijorată a lui Matei, nu ştiu de ce, asta în episodul final.

Cezar Grumazescu are ceva din Jax Teller în Sons of Anarchy. Joacă bine rolul de infiltrat, cu doză suficientă de paranoia, teamă, încredere în sine, dublă personalitate, dar şi-a abandonat umanitatea undeva pe parcurs. E mort pe dinăuntru şi asta îi iese excelent. De aceea mă miră grijă sa faţă de civili uneori şi răbdarea cu ei.

Cosmin Teodor Pană e poate personajul meu masculin preferat de aici. Deşi unidimensional, el este exponentul tuturor pieselor trap recente din România. E Rava la 30 de ani, dacă se ţine de sport şi duce o viaţă sănătoasă. E pragmatic, dur, şiret, dar are propriile vicii şi tentaţii, cu care se luptă. Urăşte incompentenţa acoliţilor, faptul că e călcat în picioare de şef, dar se lasă umilit şi sedus de fiicele şefului, complăcându-se în supus în budoar.

E şi o resemnare acolo în spatele ochilor trişti, dar nicio secundă nu a avut vreo calitate redeeming acest personaj, vreo scuză pentru viaţa în care a ajuns.

Alex Velea şi colegul său de infracţiuni sunt bunicei ca un "comic relief", dar le-aş trece poantele în registrul "cringe". Peste glumele servite de actori de "Buzzhouse" totuşi.

Coloana sonoră

Eram sigur că o să aud o grămadă de trap aici şi... am auzit o grămadă de trap. Am reţinut şi două piese de la HVNDS, ambele celebre şi cu videoclip. Pe de o parte avem "Sifon", ce se aude când are loc o bătaie în pub-ul Terminus şi apoi auzim "Scandal", de la Delia cu HVNDS atunci când e luat cu asalt un spital.

S-au mai auzit şi Killa Fonic, Rava, Şatra Benz şi Amuly, practic realizatorii serialului au acoperit tot ce e în trending în ultimii ani. Theo Rose şi Alex Velea au un număr destul de reuşit la ziua de naştere a lui Tănase.

Şi în sfârşit văd un film/serial românesc cu vocile bine redate, captate şi înregistrate.

Cinematografie/Efecte speciale

Asaltul secţiei de poliţie mi s-a părut bine realizat şi la fel şi secvenţele din spital. Chiar dacă trebuie să ignori incompetența crasă de care ar fi nevoie pentru aşa ceva. Secvenţa cu bătaia din bar a fost cam slabă, cred că din cauza unghiurilor şi a faptului că oamenii din bătaie nu au fost "all in". Se vedea coregrafia şi oboseală de după multe duble. Doar cine nu a văzut o bătaie pe viu ar fi impresionat.

Urmărirea cu maşini de poliţie de după asaltul secţiei m-a impresionat plăcut, chiar dacă au început să se mişte bine şi la noi astfel de scene în ultimii ani. Cam puţine maşini de poliţie totuşi şi nici urmă de ţepi pe podul Basarab sau blocaj al traiectoriei celor urmăriţi.

Nu mi s-a părut că regizorul sau omul sau de imagine au mers pe vreun look anume la cinematografie. Nici întunericul şi nuanţele reci ale lui "Umbre", dar nici culorile aprinse şi veselia lui "Ruxx". Şi "Hackerville" mi se păruse mohorât. Aici aş zice că avem echilibru, imagine curată, multe scene nocturne, bine iluminate de neoane colorate, girofaruri, LED-uri.

Chiar şi la o petrecere de zi de naştere a lui Tanase cu Theo Rose şi Alex Velea în prim plan, cu nişte cadre ce amintesc de orice nuntă "de bogaţi" de la noi. Cumva movul domină cromatica, sau rozul neoanelor. Ce am remarcat aici e că foarte multe secvenţe sunt la interior şi în interioare mici: biroul şefului de poliţie, un apartament foarte mic unde e sechestrată Cami Serbu, o încăpere din vizuina infractorilor, la bordul unei maşini.

Dacă ar fi să mă arunc să ghicesc, cred că secvenţa cu înmormântarea poliţistului a fost cea mai complexă şi costisitoare de realizat pentru Netflix. După cea cu urmărirea şi asaltul secţiei, evident.

Concluzii

"Subteran" merită urmărit, eu îl consider peste "Hackerville", echivalentul lui "Umbre", doar că luându-se ceva mai puţin în serios şi având un limbaj mai adaptat la "strada nouă". A trebuit să caut pe web şi să întreb oameni bătrâni ce însemnau unele dintre expresiile din "Umbre". Era limbaj şi comportament dintr-o lume de infractori pe stil vechi. Cei pe stil nou primesc o reprezentare bunicică aici, cel puţin ca limbaj, deşi sunt convins că se putea mult mai vulgar. Dracu e în mod special convingător, dar nimeni altcineva din gaşca sa nu e. Mai ales Alex Velea.

Tili/Crisi e Tokyo din Casa de Papel, varianta românească, un arhetip cum noi nu prea am mai avut în cinematografia de la noi. Culmea că acel cuplu pe care îl face cu Dracu' ajungi să îl... îndrăgeşti oarecum până la final. Şi îmi pot imagina deja edit-uri pe TikTok cu inside joke-urile dintre ei. Pot recomanda serialul şi vă spun şi că lasă lejer loc de o continuare.

L-aş vedea evoluând în "Gomorra" românească sau măcar "Suburra". Ce aş vrea să văd mai mult pe viitor e ciocnirea generaţiilor de infractori: criminali vechi cu noi, cum am văzut aici ciocnirea generaţiilor de poliţişti. Acea fricţiune cu siguranţă există şi aş vrea să o văd transpusă pe ecran. Poate şi cu câţiva trapperi în distribuţie, ceva curse cu maşini tunate şi beizadele implicate.