Poveste
Povestea e oarecum originală, deși ideea de a detona un avion sau de a ucide pasageri la bord nu e nouă. Ce e nou e modul în care teroriștii vor să facă asta: șantajând un angajat de la control bagaje și controlând fiecare mișcare a sa. Teroriștii s-au tehnologizat și upgradat, operează prin camere de securitate hackuite și dispozitive audio în urechile celor manipulați, de la cărătorii de bagaje până la angajații de la security check.
Avem și răsturnări de situație și secvențe de acțiune: alergări de care Tom Cruise ar fi mândru, împușcături, lunetiști, bombe chimice, dezamorsări și dialoguri mușcătoare prin headset. Spre final, acțiunea devine mai apropiată de "Die Hard 1" și mai puțin "Die Hard 3".
Actorie
"Carry-On" e susținut de Taron Egerton, care mi s-a părut mai reușit în rolul lui Elton John în "Rocketman" decât a fost Rami Malek în "Bohemian Rhapsody". Știu, părere nepopulară. Taron a trecut peste stigma de actor afiliat doar francizelor mari, cum e "Kingsman". Față de Bruce Willis, care găsea loc și de glume și era un mascul alfa, Taron e mai mult Floki decât Ragnar, dacă facem o analogie cu "Vikings".
Se bazează mai mult pe șiretenie, disperare, noroc, improvizație și o dorință fundamentală de a face bine. Deși pare să treacă acea linie de 2-3 ori... Mi s-a părut că și-a sacrificat principii morale când și-a trădat colegul de muncă. Taron pare mai atras de partea răului decât de cea a binelui, senzație pe care am avut-o des.
Îl avem și pe Jason Bateman, într-un rol de răufăcător psihopat rece, atipic pentru el, fiind obișnuit cu comedii romantice sau roluri de ingenuu cu un as în mânecă. Doar în "Ozark" i-am mai văzut latura întunecată. Bateman are „fața de om rău”, pe care o activează sau dezactivează la nevoie. Vocea calmă și atitudinea calculată, familiare din alte filme, apar și aici.
Theo Rossi e un sidekick excelent, dar parcă în același tipar clasic, iar Dean Norris pare blocat în roluri de polițist de la Hank din "Breaking Bad" încoace. Sofia Carson a fost o descoperire plăcută pentru mine; recunosc că nu am urmărit producțiile Disney în care a jucat, dar se vede școala Disney. E expresivă și plăcută, deși are prea puțin timp pe ecran.
Parcă transmite o paletă de emoții mai variată decât Taron.
Coloană sonoră
"Carry-On" beneficiază de o coloană sonoră compusă de Lorne Balfe, cunoscut pentru lucrările sale la filme precum "Mission: Impossible – Fallout" și "The LEGO Batman Movie". Muzica amplifică tensiunea și dinamismul scenelor de acțiune.
Acțiunea are loc în Ajunul Crăciunului, iar filmul include melodii de sezon, precum "Last Christmas", care acompaniază o scenă intensă, oferind un contrast între muzica festivă și tensiunea momentului.
Designul sonor e apreciat pentru realismul secvențelor de acțiune – urmăriri, lupte corp la corp și scene auto. Editarea audio subliniază comunicarea prin earpiece dintre terorist și protagonist, amplificând sau atenuând zgomotele de fundal în funcție de starea personajului.
Cinematografie/Efecte speciale
Din nou, similitudini cu "Die Hard", dar mai polishat. Mai puține camere în mișcare, mai static, mai focalizat pe prim-planuri, păstrând atmosfera de thriller. Bomba, însă, e cam comic realizată, aducând aminte de cea din "The Rock" cu Nicholas Cage, semn că nu s-au schimbat prea mult lucrurile din 1996.
Lyle Vincent, directorul de imagine, surprinde aglomerația unui aeroport în timpul sărbătorilor, utilizând tonuri reci și metalice pentru a reflecta decorul steril și izolarea protagonistului. Filmul combină tehnici clasice și moderne, inclusiv o secvență impresionantă realizată într-o mașină, amintind de stilul lui Alfonso Cuarón din "Children of Men".
Deși impresionantă, secvența e plină de CGI și pare să fi consumat jumătate din buget.
Concluzii
Undeva între thriller cu bombe chimice și "Die Hard" se află "Carry-On". Îl pot recomanda, mai ales datorită lui Bateman, care face un rol de psihopat strălucit, și duelului mental intens dintre cei doi protagoniști. Acțiunea crește spre final, oferind ceva și fanilor de filme de acțiune. E un film de Crăciun inteligent și captivant, cu șanse mari pentru un sequel – dacă Taron nu intră în universul Marvel sau DC și devine prea ocupat.
