Poveste
Am citit din scoarță în scoarță cărțile "Dune" pe parcursul anului 2024, începând corect cu prequel-urile, mai precis "Jihadul Butlerian", "Cruciada Mașinilor" și "Bătălia Corrinului". Asta a fost prima trilogie, urmată de cea a "Școlilor". Dacă pe primele 3 le-am citit în română, pe următoarele 3 le-am citit în engleză, pentru că nu fuseseră publicate încă în România. Ei bine, "Comunitatea Surorilor" a apărut recent în librării, pentru ca lumea să ia contact cu universul din serial.
Trilogia numărul 2 include "Mentatii Dunei", "Comunitatea Surorilor" și "Navigatorii Dunei". Acțiunea de aici are loc la câteva zeci de ani după "Navigatorii Dunei". Valya și Tula Harkonnen conduc secta Bene Gesserit, care are surori infiltrate în marile Case și manipulează din umbră Imperiul. Imperiu condus de Javvico Corrino, un împărat slab aidoma unchiului său, Salvador Corrino.
Lucrurile se precipită atunci când apare un străin, Desmond Hart, care provoacă iureș la curtea regală, prin asasinate și creând un rift între sectă și rege. Pe fundal avem și răzmerițe contra coroanei și dezbinare în cadrul Bene Gesserit. Plus eterna luptă între Atreides și Harkonnen.
Actorie
Travis Fimmel, aka Ragnar din Vikings sau Marcus din Raised by Wolves, joacă în aceeași cheie și aici personajul său. Este "fost războinic", cu ochi de nebun, care îi joacă în cap și cu un zâmbet șiret. Obsedat de divinitate, aparent una legată de Shai Hulud, marele vierme de pe planeta Arrakis. Nu joacă rău, dar e același personaj de la Ragnar încoace, chiar și în "Warcraft" a fost la fel.
Mark Strong e un împărat bunișor, prins între dorința de a aplana conflicte și dorința de a fi independent de surori, care au tot șoptit în urechea sa și a predecesorilor săi. Valya e jucată de Emily Watson, care e ceva mai instabilă decât mi-o imaginasem eu pe Maica Reverendă în cărți. Aș argumenta și că o ținusem minte blondă, dar nu asta e problema principală. Parcă îmi place mai mult varianta sa tânără, ambițioasă și zăpăiată.
Tula e jucată de Olivia Williams, care face o treabă destul de bună, fiind cerebrală și calculată, dar și mai predispusă la a se lăsa pradă emoțiilor umane. La urma urmei, s-a îndrăgostit de un Atreides când avea o misiune de asasinat și i-a fost tare greu să își lase o elevă să... moară. Îl avem și pe un tânăr rebel, Keiran Atreides, jucat de Chris Mason, care are potențial de erou pe viitor. Puncte bonus pentru prințesa Ynez, jucată de Sarah-Sofie Boussnina la nivel de "Game of Thrones".
Efecte speciale și cinematografie
Nu suntem chiar la nivelul filmelor lui Denis Villeneuve, dar nici foarte departe. S-a făcut un world building frumos de tot și avem nave care pliază spațiul, ceva tehnologie interzisă de butlerieni și câteva planete demne de explorat... vizual. Departe de imersiunea din Dune totuși. Și ferească Sfântul să ajungem pe Arrakis, deoarece în mintea mea, a cititorilor cărților și a celor care au văzut filmele de până acum există o idee clară despre cum trebuie să arate planeta.
Mi-a plăcut mult transformarea unei ucenice Bene Gesserit în Maica Reverendă, cu toate acele voci și spirite care trăgeau de trupul său astral și modul în care a fost zugrăvit pe ecran. Apare aici și antiteza între Case, planete și lumini, cu diferite nuanțe și condiții meteo. Cum a fost între Atreides și Harkonnen în film, cu planeta aceea alb-negru versus Arrakis cel roșu-portocaliu.
Inevitabil văd și ceva de "Game of Thrones" aici, în secvențele din pădure, din localitățile mici, de pe planeta Wallach IX. Estetica vizuală este curată, dar minimalistă, adică ar putea fi confundată cu cea a multor alte filme SF. Salusa Secundus e departe de a fi pompoasă și amplă cum mi-o imaginasem și e mai... medievală decât speram. Poate în urma atacurilor butleriene...
Coloana sonoră
Muzica serialului este compusă de Volker Bertelmann, un compozitor premiat cu Oscar, cunoscut pentru munca sa la *All Quiet on the Western Front*. Primul volum al coloanei sonore, intitulat *Dune: Prophecy (Soundtrack from the HBO® Original Series) - Volume 1*, a fost lansat digital pe 15 noiembrie 2024 de Milan Records. Acest album conține 26 de piese, însumând aproximativ 66 de minute, și este disponibil pe platformele de streaming.
Designul sonor din *Dune: Prophecy* joacă un rol crucial în imersiunea spectatorilor în universul său. În mod special, scenele care implică liderii ordinului Bene Gesserit folosesc șoapte și murmure suprapuse, creând o atmosferă de coșmar și bântuire ce subliniază caracterul mistic al poveștii. Pe de altă parte, mi-e dor de Ramin Djawadi, omul care ne-a adus super coloana sonoră din "Game of Thrones" și pe care nu o să-l uit pentru coveruri după The Weeknd la vioară și violoncel în "Westworld".
Concluzii
La final de zi, "Dune: Prophecy" pare a fi un "Westworld medieval de buget", cu elemente de "Game of Thrones". Încă sper că Desmond Hart e Vorian Atreides, cel mai interesant personaj de departe din cele două trilogii prequel Dune. Mai degrabă ar fi un robot din epoca Omnius și Erasmus totuși... Surorile din filmele lui Villeneuve aveau mai multă greutate mistică, cele de aici sunt prea dominate de emoții și ambiție, nu văd marea schemă a lucrurilor. E drept și că acest cult era încă la începuturile sale.
Am văzut 3 episoade din cele 6, cu un prim episod slab, un al doilea bunișor și un al treilea foarte atent scrutat de mine, fiind preluat din cărțile prequel. Mi se pare că HBO s-a temut să investească mai mult și așteaptă să vadă cât interes stârnește publicului producția. Preferam totuși să văd ecranizat "Jihadul Butlerian", dar abundența de roboți cât blocul l-ar fi făcut infernal de scump de produs.
