Regizat de Sean Baker, cunoscut pentru "The Florida Project" și "Warren the Ape", acest film spune povestea lui Ani, dansatoare la bară în Brooklyn. Uneori și escortă, pentru clienții cu destulă dare de mână. Pe numele său complet Anora Mikaeva, tânăra de 25 de ani se îndrăgostește de fiul unui oligarh rus. E clasicul puști de bani gata, lungan cu fizic de Killa Fonic, de 21 de ani, mereu pe consola Xbox, mereu în căutarea următorului high. Înconjurat de prieteni ruși, cheltuind prea mult, consumând narcotice și alcool. Are totuși și o sensibilitate aparte, ce durează cât un chibrit de obicei, fiind înlocuită imediat de hedonism și imaturitate. Cei doi se căsătoresc în Vegas, iar de aici începe un iureș de acțiuni iraționale, decizii greșite și situații la limită.
Sunt unele momente în filme când pe privitor îl apucă durerea la "organul de cringe". Am mai resimțit așa ceva în "Uncut Gems" sau recent în "Speak No Evil". E vorba despre o situație atât de ridicolă și cu atât potențial exploziv, în care personajele se afundă rapid în nisip mișcător, încât... ți se strânge ceva în stomac. E lesne de înțeles că fiul unui oligarh rus nu poate fi lăsat să risipească averea familiei pe o astfel de căsătorie, deci lucrurile se complică.
Da, povestea aduce cu "Pretty Woman", dar Mikey Madison nu e Julia Roberts. A nu se înțelege că nu joacă bine, doar că o face în complet alt registru. Are o atitudine de Cardi B și Nicki Minaj, mult tupeu și nu pare să-i pese vreodată de consecințe. Pe de altă parte, e poate cel mai sincer personaj din film și cu cea mai puțină "agendă". Pentru mine, totuși, acest film a fost "făcut" de Igor.
Jucat de actorul rus Yura Borisov, el reprezintă o încununare a două-trei decenii de personaj periculos și politicos. Știi ce vreau să spun: nazistul lui Ralph Fiennes din "Lista lui Schindler", Hans Landa din "Inglorious Basterds", tot soiul de asasini, gorile de pază, mafioți ultra-politicoși și chiar timizi. De factură recentă, chiar și Colin Farrell în "Pinguinul".
Igor este un acolit al găștii care are grijă de beizadea. E "muşchiul", dacă vreţi. Totuși, personajul înflorește pe parcursul peliculei, petală cu petală, și dezvăluie o complexitate neașteptată. E mereu undeva în colțul ecranului, făcând ceva trăznit. Jucându-se cu o bâtă cu care a încercat cineva să-l lovească, furând niște popcorn și mâncându-l, holbându-se la stripperițe, uitându-se melancolic în zare.
Îmi amintește de magistratul care a furat lumina reflectoarelor în alt hit de la Cannes, "Anatomia unei căderi".
Revenind la Ani, ea este un dinam de om, plină de energie, speranță și vise. Are ceva din balerinele serialului HBO "Flesh and Bone". E foarte expresivă și are zero poker face, orice simte se citește pe chipul său. Modul în care se complică situația familială în jurul noului său soț are ceva din "Pisică albă, pisică neagră" a lui Kusturica. Dinamica familiei din Rusia, a gorilelor și angajaților oligarhului, a neîndemânării lor ajunge la un nivel de "Borat" uneori, doar că livrat mai stilat și de un comic à la "Three Stooges".
Singura similaritate cu "Pretty Woman" e 2/3 din arc-ul personajului central. E mai mult Cenușăreasa cu escorte și sensibilitate acolo unde nu te aștepți: la mafioți ruși. Este imposibil să nu te integrezi în lumea din "Anora". Devii implicat personal alături de personaje și te vei găsi, la câteva ore după film, poate zile, întrebându-te "ce mai fac oamenii ăia", ca și cum ai fi și tu parte din povestea lor.
Dinamismul cinematografiei va reuși să țină și generația ADHD și TikTok lipită de ecran, ceea ce e mare lucru. Până la urmă, "Anora" e, în sfârșit, un film original, un film altfel, cu personaje visătoare puse în situații ridicole și care le strivesc visele în timp real cu o menghină. Finalul cred că putea fi mai puțin abrupt și poate mai... satisfăcător.
Atenţie: se face mult sex explicit în film, deci îşi merită catalogarea 18+.
