Alan White a fost toboşar o lungă perioadă de timp pentru trupa de rock progresiv Yes, iar artistul a murit acasă după o scurtă suferinţă. White se alătura formaţiei prog rock Yes în 1972, înlocuindu-l pe Bill Bruford, care a devenit membru King Crimson ulterior. Toboşarul s-a născut în 1949 în County Durham şi a început să cânte la tobe la vârsta de 12 ani. Devenea membru al unei formaţii cu un an mai târziu, una numită Downbeats şi apoi intră în formaţia Blue Chips.
După ce John Lennon a asistat la o reprezentaţie a unei alte trupe a lui White, Griffin l-a recrutat pentru grupul Plastic Ono Band. Muzicianul a avut doar 3 zile să înveţe piesele trupei şi apoi a cântat la concertul devenit apoi album live Live Peace In Toronto, din 1969. A cântat la tobe şi pe albumul "Imagine" al lui John Lennon şi la vibraphone pe "Jealous Guy", dar şi pe "All Things Must Pass" al lui George Harrison.
White a mai făcut parte dintr-o trupă, Cinema, dar şi din supergrupul XYZ, care l-a avut pe Jimmy Page în componenţă o perioadă, ba chiar şi pe Robert Plant. Revenind la aventura cu Yes, Alan a fost prezent la tobe pe al şaselea album al grupului, "Tales From Tophographic Oceans". A fost un succes pentru trupa prog în Marea Britanie, dar povestea nu a mai durat mult, deoarece Yes se destrăma în 1981, după plecarea lui Rick Wakeman şi a solistului Jon Anderson.
În 1982 trupa se reînfiinţa cu Anderson, White, Squire, clăparul Tony Kaye şi chiaristul Trevor Rabin schimbând genul muzical spre pop-rock. În această formulă a apărut mega hitul "Owner of a Lonely Heart". În iunie 2015 basistul Chris Squire a murit după o luptă cu leucemia şi formaţia a rămas fără membri fondatori.
Alan White a fost o forţă muzicală, apărând pe mai bine de 50 de albume ale altor interpreţi, de la George Harrison la Ginger Baker's Air Force, Joe Cocker, Terry Reid. În 2017 toboşarul era inclus în Rock and Roll Hall of Fame ca membru Yes.
