Duminică, 15 noiembrie, TVR 2 va difuza de la 22:10 pelicula lui Cristi Puiu, "Sieranevada", un film românesc despre care presa străină a scris la superlativ. Lansat la Festivalul de Film de la Cannes, în 2016, filmul lui Cristi Puiu s-a bucurat de aprecierea aproape unanimă a criticii internaţionale.
"Sieranevada", "hrană pentru creier", potrivit The Guardian
După premiera mondială și momentul de pe covorul roșu când echipa românească a defilat pe melodia lui Liviu Vasilica, "Marine, la nunta ta" un cunoscut cineast scria: "Este una dintre cele mai diferite voci ale cinematografiei acestui secol". "Sieranevada" a fost numit în The Guardian "hrană pentru creier", iar The Telegraph i-a acordat filmului 4 din 5 stele și a scris că: "Sieranevada este o comedie care arată ca o dramă, sună a dramă, rămâne serioasă și ridică întrebări politice, de-a lungul a 3 ore în care pur și simplu bați din picior. Nu este nicio secundă din acest film care să nu fie convingatoare".
6 premii Gopo, inclusiv premiile pentru regie şi cel mai bun film, 4 premii UCIN, inclusiv Marele Premiu şi Trofeul Uniunii Cineaştilor, nominalizare la Palme d’Or-Festivalul de la Cannes 2016, premiile Gold Hugo (pentru cel mai bun film) şi Silver Hugo (pentru regie), la Festivalul de Film de la Chicago 2016, dar și propunerea României pentru o nominalizare la categoria "cel mai bun film într-o limbă străină alta decât engleza" a premiilor Oscar 2017 sunt trofeele care însoțesc filmul regizorului Cristi Puiu, "Sieranevada" (2016).
Cristi Puiu, despre "Sieranevada": "O familie se reuneşte pentru un parastas, iar punctul de plecare al poveştii este spaima mea… Spaima, de fapt, angoasa dată de absenţa mea din lume"
La trei zile după atacul terorist de la Charlie Hebdo şi la 40 de zile de la moartea tatălui său, Lary (jucat de Mimi Brănescu), un doctor de 40 de ani se pregăteşte să petreacă o zi de sâmbăta împreună cu familia şi prietenii pentru a comemora dispariţia părintelui. Dar parastasul nu are loc aşa cum şi-a imaginat şi doctorul este pus în situaţia de a-şi regândi trecutul, de a-şi confrunta temerile şi de a-şi redefini, în ultimă instanţă, poziţia în familie.
Povestea este definită de regizor în câteva cuvinte:
"O familie se reuneşte pentru un parastas, iar punctul de plecare al poveştii este spaima mea… Spaima, de fapt, angoasa dată de absenţa mea din lume. Unul moare, altul moare, îi vezi, îi duci la groapă, ştii că ţi se va întâmpla şi ţie, dar felul în care o să ţi se întâmple ţie, o să semene şi n-o să semene cu ceea ce ştii. Şi atunci, întrebarea este, dacă este adevărat că sufletul se plimbă 40 de zile printre cei vii şi vede cum pică în cei rămaşi acasă dispariţia ta, atunci… ce-o să se întâmple, ce o să vadă al tău?", spunea regizorul Cristi Puiu într-un interviu.
