Ennio Morricone a murit astăzi, pe 6 iulie, la vârsta de 91 de ani, din cauza unor complicaţii provocate de o ruptură de femur suferită cu câteva zile în urmă. Născut la Roma în 1928, compozitorul lasă în urmă o operă vastă, care include coloane sonore pentru mai bine de 400 de filme. A abordat o sumedenie de genuri, de la comedii la pelicule horror, western-uri şi a fost cunoscut pentru pasiunea sa pentru piesele cântate la pian şi vioară.
Morricone a provenit dintr-o familie cu chemare pentru muzică, cu un tată trompetist jazz. Ennio a fost un copil precoce, începând să compună încă de la 6 ani. A făcut echipă cu regizorul italian Sergio Leone, de care îl leagă o amiciţie începută chiar din şcoala primară. Ambii au definit epoca spaghetti western, regizând şi respectiv compunând piese pentru producţii ca "A Fistfull of Dollars" din 1964 sau "For a Few Dollars More" în 1965. Celebrul "The Good, the Bad and the Ugly" cu Clint Eastwood din 1966 le poartă de asemenea semnătura.
Morricone a câştigat premiul Oscar în 2015 pentru coloana sonoră compusă pentru filmul lui Quentin Tarantino "The Hateful Eight". În 2007 promise un Oscar onorific pentru întreaga sa carieră şi contribuţia la arta muzicii de film. Compozitorul avea 11 distincţii David di Donatello la activ, cel mai mare trofeu pentru cinematografie din Italia. A mai avut nominalizări la Oscar şi pentru coloanele sonore ale filmelor "Days of Heaven", "The Mission", "The Untouchables" şi "Bugsy".
În ciuda succesului internaţional şi a aprecierii de la Hollywood, Ennio Morricone a continuat să compună pentru numeroase filme italiene. Morricone a fost nevoit să lucreze cu un buget redus la filmele western produse în Italia, încercând să inspire suspans şi dramă folosind efecte speciale aplicate pe chitara electrică. Ceea ce a creat pentru "The Good, the Bad and The Ugly" rămâne legendar, cu o combinaţie de sunete de coioţi, tobe galopante şi efecte de chitară electrică care au rămas în memoria publicului.
În 2001 artistul a ţinut două concerte legendare la Londra, dedicate coloanelor sale sonore, la Barbican Centre. Dragostea sa pentru Italia nu a slăbit niciodată, compozitorul refuzând vile gratuite la Hollywood pentru a trăi în Roma.
