De pe "No Geography" am putut asculta single-uri precum "Free Yourself", "MAH", "Got to Keep On" şi "We've Got to Try". Acesta este al nouălea disc al muzicienilor, un sequel pentru "Born In the Echoes", LP din 2015 al artiştilor. Tom Rowlands şi Ed Simons par să se fi întors la sunetele familiare de pe albumele mega hit "Exit Planet Dust" din 1995 şi "Dig Your Own Hole" din 1997.
Chemical Brothers rămâne o viziune a viitorului, între clipul cu roboţi şi AI "Free Yourself" şi sample-uri ce par generate direct de o inteligenţă artificială. E greu să rămâi relevant într-o lume în schimbare, în care dubstep-ul agresiv rege acum 10 ani a fost răpus de un EDM ceva mai comercial şi safe. Skrillex şi Dead Mau5 au urcat şi coborât de pe piedestaluri de zei ai muzicii electronice, dar Chemical Brothers au rămas constant sus.
Iată tracklist-ul pentru acest nou LP:
- Eve of Destruction
- Bango
- No Geography
- Got to Keep On
- Gravity Drops
- The Universe Sent Me
- We've Got to Try
- Free Yourself
- MAH
- Catch Me I'm Falling
Pe noul album abundă vibe-ul old school, probabil şi pentru că Tom şi Ed au revenit la origini. Artiştii au construit un "studio în studio", scuturând praful de pe echipamentele analogice din anii '90. Dorinţa lor a fost de a face muzică precum în cea perioadă şi a scoate la iveală un sound retro-futurist. Rezultatul a fost prelucrat în studio apoi după cerinţele muzicale din 2019.
Nu lipsesc vibe-urile acid house, cu sintetizatorul specific, drum machine-uri dure şi crescendo-uri ale epocii rave. În 2015 Chemical Brothers a recurs la colaborări pentru extra savoare, lucrând cu Beck şi St Vincent, dar "No Geography" este o producţie proprie. Piesele sunt construite în jurul proiectului experimental de poezie "Dial a Poem" din anii '60.
Rapperul japonez Nene apare pe track-ul ce serveşte ca intro, "Eve of Destruction". Vocea feminină care se aude în piese este Aurora, o cântăreaţă norvegiană, pe care o auzim cel mai bine pe "We've Got to Try". Sunt şi experimente pe acest LP, precum cel mai accelerat remix din istorie pentru piesa "We've got to Try", adusă la un gigantic 15.000 de BPM, într-un experiment pentru Formula 1.
