Din 2014, de când a participat la Vocea României și până acum, Ligia Hojda a fost într-o călătorie muzicală continuă, o descoperire de emoții, ritmuri, versuri și muzică. Cu o voce sensibilă, dar puternică și intensă în același timp, frumoasa maramureșeancă a lansat până acum două single-uri oficiale, "Fire Gun" și "Like the sun". Videoclipul melodiei "Fire Gun" este mai degrabă o poveste cinematografică, pictată în culori calde, care ilustrează trăirile intense ale melodiei. "Like the sun", pe de altă parte, are o producție muzicală diferită, fiind realizată în colaborare cu Alex Parker, cunoscut pentru ritmurile dance.
Crescută într-o familie în care i-a fost încurajată și susținută pasiunea pentru muzică, artista a urcat pentru prima oară pe scenă la vârsta de 7 ani, împreună cu sora ei, Maria Hojda. Mama ei îi cânta cele mai frumoase piese tradiționale din Maramureș în copilărie, iar tatăl ei a fost alături de ea, făcându-i cunoștință cu muzica folk ce îl pasiona în perioada studenției și a rămas aproape de sufletul lui. Ligia Hojda a ajuns în semifinala de la Vocea României în echipa lui Tudor Chirilă, iar Maria Hojda a fost antrenată de Loredana Groza. Flavia Hojda, pe de altă parte, s-a remarcat datorită participării la X Factor, ca mai apoi să obțină un rol în filmul #Selfie. Cea mai mică dintre surorile Hojda, Francesca își dorește să urmeze tot un drum muzical, așa că a participat în 2017 la Vocea României Junior.
Noul tău single, “Like the sun”, e cumva diferit, ca ritm față de prima piesă, “Fire Gun”. Consideri că ți-ai descoperit stilul sau încă experimentezi?
Ligia Hojda: Sunt într-o continuă căutare, deşi am o imagine în privinţa muzicii pe care mi-ar plăcea să o cânt. Majoritatea pieselor au o direcţie mai melancolică, mă regăsec mai mult într-o zonă mai sensibilă, muzică de stare, dar există şi acea parte jucăuşă şi vulcanică în mine pe care vreau sa o explorez. Dacă din punct de vedere intrepretativ consider că stilul meu e destul de conturat, din punct de vedere al sound-ului sunt încă în faza de experimentare şi căutare. Îmi plac mai multe genuri muzicale: electronic, soul, jazz, folk, rock, etc. M-am gândit pe viitor, atunci când simt că anumite compoziţii nu fac parte din aceeaşi direcţie, să îmi construiesc şi alte proiecte muzicale, sub un alt nume şi să explorez tot ceea ce simt.
Dar daca ar fi să descriu un gen muzical pentru muzica mea, ar fi un indie pop cu diverse influenţe.
Ai urmat cursurile Facultății de Știința și Ingineria Mediului, iar piesa ta, “Like the sun”, vorbește despre indiferența oamenilor față de mediul în care trăiesc. Dacă ai avea puterea să schimbi lumea cu ce ai începe?
Ligia Hojda: Dacă ar fi să am o baghetă magică, aş elimina extrema aceea întunecată a omului, a umanităţii - distrugerea, superficialitatea, caracterele infecte care ne conduc, dar cum viaţa nu este chiar un basm, iar eu nu sunt o zână , gândind realist, cred că educţia ar fi un factor important care ar putea influenţa în bine lumea şi prin exemplul fiecăruia am putea să schimbăm lucruri. Aș începe cu mine, ca să pot să am puterea să schimb ceva mai departe.
Bunicul meu avea o vorbă: "Să sii mare nu-i mirare. Să sii om, îi lucru mare. Fiţi de omenie!" Cred ca e regula de bază care ar trebui să ne caracterizeze şi care ar trebui să ne însuşească în tot ceea ce facem, în raportul nostru cu mediul înconjurător, în raportul nostru cu oamenii, cu societatea.
Ar trebui să ascultăm, sa respectăm mai mult natura, mediu înconjurător, el ne oferă hrană şi loc unde să ne desfăşurăm, iar noi ar trebui să îl ocrotim, să-i păstrăm respectul cuvenit. Poluarea e o problemă universală cu care ne confruntăm, iar la noi, cel puţin, cred că ar trebui să se pună şi mai mult accentul pe educaţia mediului, nu suntem conştienţi de răul pe care îl facem naturii şi nouă înşine, prin acţiunile noastre. Şi ar trebui să începem cu lucrurile mici. De exemplu: văd un gunoi aruncat în faţa mea. Ce fac? Îl ridic şi-l arunc la coşul de gunoi sau trec indiferentă mai departe? Sunt multe alte exemple mărunte, pe care nu cred că ar fi timp să le exmplific aici. În continuare, ne intâlnim cu halde de steril şi iazuri de decantare neecologizate, care poluează apele şi mediile apropiate, cu defrişări masive de pădure, iar o dată cu ele, cu reducerea biodiversităţii, a calităţii aerului, schimbarea climei etc. Tranziţia către energia regenerabilă şi un sistem de reguli bine conturat si practicat sunt doi piloni importanţi care pot să aducă beneficii mediului.
Apoi, în ceea ce priveşte relaţiile umane, cred că trebuie să ne facem timp să ajutăm, să ne ajutăm, să ne ascultăm unii pe alţii şi să acţionăm atunci când simţim că trebuie. Ne naştem să iubim, cred că aşa se pot clădi relaţii puternice între oameni.
Surorile tale, Maria, Flavia și Francesca sunt și ele foarte talentate. De unde ați moștenit pasiunea pentru muzică și care e cea mai frumoasă amintire desprinsă din copilărie?
Ligia Hojda: Mulţumesc, aşa e, am nişte surori minunate. Avem în plan şi un proiect muzical împreună. Cei care ne-au iniţiat cumva în tainele muzicii au fost părinţii. Deși nu sunt muzicieni, au avut un respect aparte pentru muzică. Tatăl meu a cochetat cu folk-ul în perioada studenției și chiar daca nu a continuat pe acest drum, a rămas pasionat. A fost autodidact. Mama și bunica ne încântau cu doinele specifice zonei noastre, Maramureș.
Am avut parte de o copilarie încărcată de momente frumoase, mi-e tare greu sa aleg unul. Îmi amintesc cu drag de verile petrecute la ţară, unde ne adunam în jur de douăzeci de verişori şi inventam tot felul de jocuri, cutreieram câmpiile şi dealurile şi făceam tot felul de năzbâtii. Ne băteam cu iarbă, urcam pe claie, ne cățăram prin copaci, ne făceam undiţe pe care le sculptam în atelierul bunicului.
Apoi, când am mai crescut, prin clasele IV-VIII, făceam serate în grădină sau pe laiţă, iar pe post de microfon era o mătura, în loc de percuţie aveam găleţile și aveam şi o chitară.
De asemenea, îmi amintesc cu drag de perioada în care cântam cu toții acasă, iar tata ne acompania la chitară și ne învăța să cântăm pe voci. Era multă gălăgie la noi în casă, eram și mulți copii. Încă se mai întamplă să păstrăm tradiţia asta, atunci când ne adunăm acasă.
Cum s-a simțit călătoria ta de la participarea la Vocea României și până în prezent? Ce ai învățat pe parcurs?
Ligia Hojda: A fost o călătorie interesantă. După Vocea Romaniei am început să acord mai mult timp muzicii, am început să compun, dar uşor, uşor să şi scriu versuri. Am întalnit oameni care mi-au fost sprijin şi am adunat câteva idei, mi-am facut o imagine asupra a ceea ce mi-ar plăcea să cânt. Am învăţat să am răbdare cu mine, să cânt cu un band, iar colegii mei mi-au dat siguranţă şi încredere pe scenă. Da, e un sentiment mult mai puternic şi mai frumos atunci când îţi cânţi piesele tale. În acelaşi timp, m-am confruntat şi cu situaţii neaşteptate la care a trebuit să fac faţă.
Industria muzicală din România e cumva împărțită în două tabere – underground versus mainstream. Care e părerea ta despre această luptă, ca să îi zic așa?
Cred că muzica nu ar trebui împărţită. Artiştii, nu vedetele de carton, ar trebui să se susţină între ei. Radiourile să fie mai deschise şi spre alte genuri muzicale.
Ligia Hojda: În ambele zone există şi proiecte interesante, cu mesaj, voci bune, dar şi proiecte mai puţin interesante. Nu tot ce e underground e bun şi nu tot ce e mainstream e prost. Maintream-ul din România şi nu numai îţi impune anumite reguli, o reţetă, în schimb, în zona underground eşti mai liber să te exprimi artistic aşa cum doreşti. Eu mă simt mai atrasă de zona underground, sunt atâtea voci şi proiecte interesante care ar trebui să fie aduse în atenţia publicului, dar, în acelaşi timp sunt şi câteva proiecte din mainstream care îmi plac. Sper ca industria muzicală să evolueze într-o direcţie sănătoasă şi la noi în ţară.
Dacă ai putea alege orice artist, din toată lumea și din toate timpurile, cu care să te întâlnești și să îi poți pune o întrebare pe cine ai alege și ce ți-ar plăcea să afli?
Cred că l-aş alege pe Chris Martin, solistul trupei Coldplay.
Ligia Hojda: E un exemplu de artist complet, cu a cărui muzică am călătorit de-alungul anilor şi care în continuare se menţine în topul listei mele de artişti preferaţi. L-aş întreba despre anii de debut din cariera lui muzicală, situaţiile pe care le-a întampinat şi momentele de cumpănă prin care a trecut şi cum le-a făcut faţă. Şi, bineînţeles, care e procesul lui de a compune muzică.
Tudor Chirilă a fost antrenorul și în același timp mentorul tău la Vocea României. Care e cel mai important sfat pe care l-ai primit de la el atunci când ai pornit pe propriul drum, din punct de vedere artistic?
M-a atenţionat cumva că nu o să fie un drum chiar uşor şi că sinceritatea artistică într-adevăr contează. A insistat să compunem, să lucrăm cât mai mult şi să acordăm timp şi imaginii, care trebuie să spună ceva despre direcţia artistului şi a muzicii lui, lucruri cu care sunt perfect de acord.
Știu că lucrezi la primul tău album în acest moment, aș vrea să te întreb la ce piese să ne așteptăm? Vei colabora tot cu Daniel Pîrvan pe partea de versuri?
S-au adunat câteva piese, idei, nu ne-am propus încă o dată clară de lansare a unui album, dar da, îmi doresc să finalizez un prim album.
Ligia Hojda: Mai avem mult de lucrat la piese, la idei noi. Majoritatea pieselor de până acum sunt într-o zonă mai melancolică, sensibilă. Cu Daniel, cu siguranţă voi colabora atât pe versuri cât şi pe partea de muzică, deja avem câteva piese în colaborare, în lucru. E un prieten drag foarte talentat, care îmi înţelege destul de bine personalitatea. La o parte din piese am scris şi eu versurile, urmează să continui să scriu şi voi avea şi alte colaborări cu oameni dragi cu care simt că rezonez.
Care sunt trupele sau artiștii din țară și din afara țării care te inspiră?
Ligia Hojda: Sunt foarte mulţi. Am să încep cu London Grammar, Aurora, Coldplay, Florence and The Machine, Kimbra, Birdy, Oh Land, Lorde, Fleurie, Lana del Rey, Ed Sheeran, Daughter, Sevdaliza, Amber Run, Olafur Arnalds, Yuna, Muse, Of Monsters and Men şi mulţi alţii.
Iar din ţară, îmi place Byron, Vama, Vita de Vie.
