Avem multe trupe talentate în România care nu sunt atât de vizibile, însă au un public fidel care îi urmează concert după concert. Fac muzica din suflet, așa cum o simt și nu pentru un scop comercial, faimă sau bani.
Trupa Gramofone a fost înființată în 2013, atunci când Paul Drăgușin și Radu Adrian, colegi la facultate, hotărăsc să își unească pasiunea pentru muzică și să pună bazele acestui proiect inedit împreună. Aceștia cântă la chitară, respective clape, dar și backing vocals.
Primele piese realizate de cei doi sunt cuprinse pe un LP instrumental, ce poartă numele “Intervention”. Mai târziu, Gramofone s-a mărit, adăugându-se încă trei membrii: Vlad Dumitrescu (chitară/backing vocals), Andrei Mardar (voce), Cristi Nicoara (tobe) și Tibi Ionescu (bass).
Ca gen muzical abordat, Gramofone aduce elemente din rock, funk, synth și alternative. Piesele lor sunt disponibile pe toate rețelele de streaming, iar primele cinci piese de pe albumul “Confessions from the Belly of the Beast” au fost lansate în mediul online.
"Ne-a plăcut metafora asta pentru oraș... the Beast. Am întâlnit-o în multe instanțe și cumva ne-a marcat. Dar cred că momentul de click a fost când am ascultat o anumită piesă a lui Talib Kweli: Young mans rights of passage / Through the belly of the beast / With the working classes, homeless and the purse snatchers."
Gramofone sunt inspirați de piese blues ca a celor de la Muddy Waters sau Albert King, dar și rockul clasic al anilor 70, Beatles, Pink Floyd sau The Smiths și își doresc ca într-o zi să colaboreze cu trupa Vulfpeck.
În decembrie va fi lansat și albumul de debut care va fi distribuit împreună cu revista “Sunete”. Albumul are un sound aparte, este mixat în România și masterizat în Statele Unite.
Pe partea grafică, băieți au lucrat cu un prieten bun de-al lor și coleg de facultate la arhitectură, Mihai Rațiu (RMInk), care a fost alături de ei, de la începutul proiectului. Desenele sunt interpretarea lui a ceea ce înseamnă impactul pe care îl are sistemul asupra individului, cu scene canalizate pe temele abordate în piese: viciile, copilăria, educația, mass-media sau cotidianul.
Discul este unul conceptual, simetric (începe cu același vers/mesaj), iar băieții cântă despre cum societatea încearcă să ne modeleze și să ne uniformizeze, însă individul realizează la finalul acestei călătorii muzicale că încă are control asupra vieții și deciziilor sale; că sinele său nu poate fi atât de ușor alterat.
"Am ales să vorbim despre societate pentru că eram fix în punctul în care ne lovea, ne apăsa decizia cea mare: ce fac cu viața mea? Fac ce vreau sau fac ce trebuie? Si de aici am început să construim un argument în versuri și muzică pentru fac ce vreau. Așa s-a născut și motto-ul albumului: I’m smart and I’m in control!."
Gramofone au cântat pe scena unor evenimente importante precum Bucharest GreenSounds Festival, Bike Fest, Grădina cu Filme, Femei pe Mătăsari, Roaba de Cultură, Street Delivery Bacău sau Art Factory. Totuși aceștia visează la celebrele scene ale lumii precum Royal Albert Hall:
"Cumva primul loc care ne vine în minte, desi mai e drum lung până acolo, este Royal Albert Hall. Poate doar pentru că un concert Pink Floyd care ne e foarte drag s-a ținut acolo. Dar aveam cât lucram la album, pentru câteva luni, wallpaper la calculatorul din studio cu GRAMOFONE - LIVE at the ALBERT HALL... așa ca să ne motiveze."
Cariera acestor artiști talentați va fi cu siguranță una remarcabilă și este doar o chestiune de timp până când muzica lor va depăși granițele țării noastre. Călătoria lor pe note muzicale este una ușor teatrală și plasează ascultătorul în poziția de "actor principal".
