Zoia Alecu început cu folk, marea ei dragoste, a continuat cu rock, revenind apoi la folk. A început singură pe scenă, cu chitara ei, iar în 1986 a plecat cu Sfinx Experience în turneul scandinav. Au fost aproape 20 de ani. De rock.
Proiectele personale şi folkul au rămas în plan secund. Când trupa şi-a oprit motoarele, Zoia Alecu s-a întors la folk. Cu strâns din dinţi, cu multă muncă, luptând cu uitarea oamenilor, în 2007 reuşeşte să-şi lanseze primul album, “Vino aici”, urmat de al doilea, în 2009, “Cărări de maci”, şi al treilea, “Printre lupi”, în 2012.
Al patrulea album, “Să ierţi”, semnat, ca şi precedentele, de Zoia – muzică, versuri, aranjamente muzicale –, se va lansa pe 14 mai 2015, ora 19.30, la restaurantul „La Mia Musica” (Bulevardul Orhideelor, nr. 1). Laitmotivul noului album este iertarea.
„Sună biblic, dar nu e o poruncă, vreau să înţeleagă bine toată lumea, este un îndemn. Să ierţi este drumul către pacea interioară, este drumul către lumina interioară, este drumul cel mai scurt către acea iubire dumnezeiască, iubire necondiţionată. Nu poţi să iubeşti fără să ierţi. Ura este cel mai mare consumator de oxigen. Te sufoci în propria-ţi ură şi nemernicie. Nu are rost să urăşti, nu există prostie mai mare ca asta”, susţine Zoia Alecu.
Zoia Alecu - "Să ierţi"
„Un album rotund, în care am căutat sonorități noi. Sunetele trebuie să fie în pas cu vremea, pentru că de la un an la altul sunt linii noi, alte tendințe. În clipa în care nu ții pasul cu vremea te plafonezi, lumea începe să te uite sau rămâi cu un public foarte restrâns care te place așa cum erai tu pe vremuri și care nu e interesat de ceva nou. (...) Nu există interes pentru cultură. Este un lucru dureros. Mă doare sufletul să văd şi că muzica folk a ajuns nu Cenuşăreasă, ci servitoarea care trebuie să intre pe uşa din spate şi să nu stea mult, că deranjează. Asta mă deranjează. Câtă vreme mai pot cânta şi mă mai duce mintea să compun şi să scriu nu o să tac, pentru că nu pot să accept ca lucrurile să meargă aşa. Atât cât pot eu. Ştiu că nu se face primăvară cu o floare. Dar cine ştie, poate lângă floarea mea se mai aşază şi alte flori. Mai chemăm nişte albine şi le polenizează şi cine ştie ce mai iese. Vom vedea!”, mărturiseşte Zoia Alecu.
Alternativă la viaţa trăită pe repede-nainte şi nebucurată-n tihnă este acest cel mai recent album al Zoiei Alecu, un drum cântat cu dragoste, de la om la oameni.
