Când ai 17 ani și compui muzică de parcă ai avea cel puțin 30, efectul inevitabil este stârnirea discuțiilor în contradictoriu cu privire la talent și înfluențe. Cine este, de unde vine și cât de autentic este sound-ul sunt chestiuni la care criticii de profil se gândesc aproape fără a clipi, dându-și fiecare verdictul despre ce și cum. În cazul lui Jake Bugg, criticii au aprobat la unison că prospețime există din plin, revista Clash incluzând debutul său la categoria "talent precoce, cu un sound care creează fuziunea perfectă dintre folk-ul retro și riff-urile rock-ului contemporan". Deloc rău pentru un tânăr artist ce a împlinit recent doar 19 ani, marcând din prima încercare un album răsplătit cu prima poziție în topurile din UK. El este Jake Bugg, vocea care "a speriat" pop-ul, și despre el vorbim la JOINewArtist.
Cu mai puțin pop în sânge decât Blur și Oasis împreună, Jake Bugg răstoarnă universul muzicii cuminți, adolescentine, ce abordează adeseori teme precum iubirea, iubita și în principiu un mix al celor două concepte. Pentru tânărul artist din Nottingham, muzica se face pentru că ai ceva de spus. Cu o replică țintită exact către inima pop-ului britanic actual, respectiv One Direction, Jake consideră că singurul care are ce căuta în industria muzicală din cadrul amintitei trupe este de fapt "cel mai puțin arătos".
Direct, cu o limbă ascuțită și un simț al umorului ce alunecă ușor spre sarcasm, Jake Bugg este cu siguranță departe de adolescentul tipic al zilelor noastre. Adăugând aici și influențe muzicale din zona The Beatles, Jimi Hendrix, Donovan și Johnny Cash, am putea aprecia că are gust pentru pentru perioada în care muzica nu se făcea de la calculator, mesaj pe care artistul britanic încearcă de altfel să îl transmită prin piesele sale.
Jake Bugg - "Lightning Bolt"
Interesul pentru muzică a apărut în timp ce urmărea serialul de animație The Simpsons. Avea 12 ani pe-atunci și chitara lui Don McLean’s Vincent ce s-a auzit în cadrul unuia dintre episoade i-a agățat atenția tânărului Jake Bugg, care a început din acel moment să învețe să cânte la primul său instrument muzical. După 5 ani în care a absorbit tot ce se putea învăța, Jake a ajuns să deschidă Festivalul Glastonbury, a cărui tradiție începe undeva în anii 1970. Aici a fost remarcat de casa de discuri Mercury și așa a apărut pe piață, în octombrie 2012, albumul de debut ce îi poartă numele.
Tracklist "Jake Bugg"
- "Lightning Bolt"
- "Two Fingers"
- "Taste It"
- "Seen It All"
- "Simple as This"
- "Country Song"
- "Broken"
- "Trouble Town"
- "Ballad of Mr Jones"
- "Slide"
- "Someone Told Me"
- "Note to Self"
- "Someplace"
- "Fire"
Review-urile pozitive din partea criticilor au venit apoi ca o avalanșă de pretutindeni. De la la NME la BBC, cu toții au căzut de acord că puștiul e de urmărit. Lucru cu care suntem și noi de acord. Abordarea este admirabilă, sound-ul aduce mult a Beatles, fără a părea copiat, iar stilul ar putea zgudui puțin felul în care se face muzică pe bandă rulantă. În ce privește atitudinea lui față de răspunsul publicului, Jake a declarat pentru The Telegraph că e o supriză pentru el faptul că a ajuns pe locul 1 în topuri.
"Plasarea pe locul 1 în topuri nu trebuia să aibă loc. A fost primul meu album, cu accent pus pe acorduri de chitară - nu foarte populare în zilele noastre - și am declasat-o pe Leona Lewis. Eu unul nu mă așteptam ca albumul să ajungă în topuri."
Dacă adăugăm așadar și maturitatea și pe alocuri modestia, ne-am putea gândi deja la o readucere în prezent a muzicii anilor '60, '70, '80. Așteptăm cu interes piese noi de la Jake Bugg, delectându-ne până atunci cu cele "vechi"( în condițiile unui debut oarecum proaspăt).