Albumul cel nou al lui Manson, "One Assassination Under God – Chapter 1" conține nouă piese, printre care "As Sick as the Secrets Within", "Raise the Red Flag" și "Sacrilegious", toate lansate anterior ca single-uri și însoțite de videoclipuri regizate de Bill Yukich. Aceste melodii au fost bine primite, atingând poziții înalte în topurile din SUA și Marea Britanie.

Criticii au lăudat "One Assassination Under God – Chapter 1" pentru maturitatea și profunzimea să. Unii critici din lumea metal notează că albumul este "o experiență bine rotunjită care îmbrățișează gama de sunete din cariera lui Manson, cu numeroase adăugiri noi la formulă". KNAC.com observă că "albumul nu este doar o colecție de melodii, ci o declarație", evidențiind coeziunea și maturitatea materialului.

În general, "One Assassination Under God – Chapter 1" este perceput ca o combinație între stilul clasic al lui Marilyn Manson și influențe moderne, oferind o perspectivă proaspătă asupra evoluției sale artistice. Personal, eu cred că Tyler Bates îşi pune prea mult amprenta pe muzica lui Manson, şi face asta de câteva albume. Îi infuzează creaţiile cu un aer de "country întunecat", iar vocea trademark a lui Manson ne e livrata mai degrabă ca un filtru vocal acum.

Versurile par să fie despre anularea lui Manson, cei care l-au trădat şi evident peisajul politic din SUA.

Pentru a promova albumul, Marilyn Manson a susținut un turneu nord-american în vara anului 2024, alături de Five Finger Death Punch, și a anunțat un turneu european programat să înceapă în februarie 2025. Putem doar spera că va ajunge şi la noi, după ce artistul nu a mai fost în România din 2007, când a urcat pe scena la Romexpo cu Alice Cooper şi alte nume mari.

În 2022 în urma scandalurilor cu Evan Rachel Wood şi acuzaţiile de abuz, grooming şi scandaluri cu paparazzi, Marilyn a pierdut contractul cu casa de discuri Lorna Vista Recordings şi cu agenţia de management CAA. Manson şi-a susţinut mereu nevinovăţia pe parcursul scandalurilor.

Era vara lui 1965, atunci când pianistul Ray Manzarek s-a întâlnit la Venice Beach cu Jim Morrison, un tânăr poet pe care îl știa de la cursurile de film de la UCLA. La acea vreme, Morrison locuia pe acoperișul unui prieten și scria versuri pentru piese. El nu avea nicio intenție să fie muzician, dar a acceptat să cânte câteva dintre ele pentru Ray, inclusiv "Moonlight Drive".

Manzarek a rămas uimit și le-a considerat cele mai bune versuri din rock and roll. Ulterior, s-a format trupa The Doors, al cărei nume era inspirat de cartea lui Aldous Huxley, "The Doors of Perception". O altă inspirație venea de la William Blake și "The Marriage of Heaven and Hell". Au fost cooptați la puțin timp după aceea chitaristul Robby Krieger și toboșarul John Densmore, care mai cântaseră împreună într-o altă trupă, numită Psychedelic Rangers.

După luni întregi de repetiții, noua trupă a prins un gig la clubul London Fog de pe Sunset Strip. Ulterior, cei patru aveau să devină "rezidenți" la Whiskey A Go Go, iar asta se întâmpla în 1966. Au semnat cu Elektra Records după ce președintele acestei case de discuri i-a văzut în acel club. Și așa avea să se nască primul album The Doors. "The Doors" este albumul de debut al trupei americane de rock The Doors, lansat pe 4 ianuarie 1967 de casa de discuri Elektra Records.

A fost înregistrat în august 1966 la Sunset Sound Recorders din Hollywood, California, sub producția lui Paul A. Rothchild. Albumul conține versiunea extinsă a single-ului de succes al trupei, "Light My Fire", și piesa de încheiere "The End", care include o secțiune narativă inspirată de mitul oedipian. Diverse publicații, inclusiv BBC și Rolling Stone, au clasat "The Doors" printre cele mai bune albume de debut din toate timpurile.

Până să moară Morrison la Paris în 1971, The Doors au înregistrat 6 albume, iar în 1993 aveau să fie introduși în Rock and Roll Hall of Fame.

Ce a pregătit The Doors pentru aniversarea de 60 de ani?

Pentru început, un nou logo, o serie de lansări fizice, adică discuri, viniluri, casete, CD-uri și o carte cu povești ale formației. Pe 22 noiembrie vine un LP cu 6 discuri, viniluri pentru audiofili, cu 6 albume ale trupei. Sunt înregistrate direct din master-urile analogice ale lui Kevin Gray de la Cohearant Audio. Doar 3000 de unități vor fi disponibile pe thedoors.com.

Pe 28 noiembrie, de Record Store Day, se lansează albumul "The Doors - Live in Detroit", cu reprezentația din Michigan, de pe 8 mai 1970. Acesta este cel mai lung concert al trupei, trecând de ora oficială impusă de autorități. Include și coveruri blues și o versiune de 19 minute a piesei "Light My Fire".

Vom avea și o carte aniversară, "Night Divides the Day", care sapă în arhivele trupei, cu interviuri, fotografii rare și texte scrise de Morrison și Manzarek. Sunt poze din copilărie, versuri pe foi, postere de pe vremuri, poze din culise, plus documente personale ale artiștilor. Antologia vine în 2000 de box set-uri, semnate de mână de Krieger și Densmore.

Efectul aplicat de Marilyn Manson pe voce amintește de Puscifer și de modul în care se joacă James Maynard Keenan cu vocea. Față de "As Sick As the Secrets Within", aici nu avem o baladă, ci o melodie mai mușcătoare. "Raise the Red Flag" e ceea ce americanul ar numi o piesă "unapologetic", în care artistul are versuri despre modul în care nu acceptă scuze, predări și regrete.

Cântă despre "bătăușii bătuți", camere pline de oameni falși, "pierzătorii care iubesc mincinoșii până la moarte". Nu putem decât să ne întrebăm dacă majoritatea versurilor sunt aluzii politice sau cu privire la întâmplările din viața artistului din ultimii ani. Cumva acest sunet mă duce cu gândul la "Mechanical Animals", dar puțin și la "Holywood", chiar dacă nu e așa dur ca acel LP.

Soundscape-ul și fundalul sunt mai interesante, iar eu sunt mai intrigat de ultimele 20 de secunde ale piesei și de ceea ce promit ele. Marilyn Manson a anunțat în vara lui 2024 că a semnat cu casa de discuri Nuclear Blast, după 4 ani de turbulențe și retragere din lumina reflectoarelor. În această perioadă, artistul și-a pierdut managerul, casa de discuri și a fost acuzat de abuz de foste iubite.

A câștigat procese și a ajuns la înțelegeri cu acuzatorii între timp. Muzicianul a revenit pe scenă după 5 ani fără concerte și acum se află în plin turneu american, alături de Five Finger Death Punch. În 2025 îl vedem și în Europa, cu opriri în Marea Britanie, Germania sau Belgia. Trupa sa actuală e compusă din Tyler Bates, la chitară, dar și Gil Sharone la tobe.

Gil Sharone a cântat cu The Dillinger Escape Plan. Reba Meyers se află la chitară de asemenea, iar Matt Montgomery la bas. Tyler Bates și-a pus amprenta pe noile piese ale lui Manson, exact ca pe ultimele sale albume.