Arenele Romane, 4 iunie, în jurul orei 21.00. După Avatar și H8, atmosfera a început să se încingă, nerăbdarea fanilor a ajuns la maxim și totul a explodat când Slayer a urcat pe scenă.
Vezi galeria de fotografii de la concertul SLAYER
Publicul a fost de toate vârstele, am văzut chiar o familie cu un puști care nu cred că începuse școala, dar și persoane sărite de 50 de ani. În fața scenei erau mulți adolescenți, dornici să-și manifeste entuziasmul, ceea ce au și făcut, mai din spate vazând câteva mosh pit și câțiva fani purtați pe brațe de ceilalți.
Nu pot să fiu obiectiv când Slayer e trupa mea favorită. Am cântat alături de ceilalți fani, am strigat de bucurie. A fost cel mai ”electrizant” concert, iar lista de piese a fost foarte bine aleasă. Începând cu World Painted Blood, War Ensemble, Die By The Sword, Spirit In Black, Dead Skin Mask și culminând cu Raining Blood, totul a fost ok.
Bine, au mai fost și ceva probleme, la început, când Araya nu se auzea cu trebuia, dar problema s-a rezolvat repede. Îmi place Exodus, e una dintre cele mai tari trupe de thrash, dar s-a simțit diferența dintre Hanneman și Holt, mai ales că Slayer e trupa care nu are un lead guitar, iar duelurile Hanneman vs. King sunt cele mai tari din metal. Dar Holt s-a descurcat onorabil... Cât despre Lombardo, ce mai, un zeu! De Araya nu mai zic nimic, cuvintele sunt de prisos.
Fanii prezenți la Arene s-au arătat mulțumiți, chiar dacă interacțiunea lui Araya cu publicul a fost precară. A fost mai mult liniștit, dar cred că aici a intervenit și sănătatea lui, vechile probleme cu coloana vertebrală făcându-l poate să stea mai liniștit. Din păcate, totul ce-i frumos trece repede. Sper să revină în România cât mai repede. Acesta a fost primul gând când am văzut echipa începând să strângă instrumentele. SLAYEEER!
Vezi galeria de fotografii de la concertul SLAYER