Romanian Rock Meeting a avut loc pe 13 mai, la Arenele Romane. And what a meeting! Când pe scenă se anunță Apocalyptica precedați de una din revelațiile muzicale românești - White Walls și new-comerii Changing Skins, așteptările cresc semnificativ. Show-ul a fost unul grozav, finlandezii ce cântă rock la violoncel atrăgând un public numeros care a trăit pe deplin experiența muzicală inedită.
Vezi galeria foto cu Apocalyptica!
Changing Skins au inaugurat scena Romanian Rock Meeting prin obișnuita lor energie și voie bună. Horațiu, Adi, Ștefan și Raluca au fost aplaudați de cei care au ajuns devreme la Arene. Am re-ascultat Baby, Deeper and Deeper și Ain't worth it, piese pe care publicul deja le recunoaște și știe să le fredoneze. Stilul lor cuprinde elemente de rock alternativ și electro, orchestrațiile fiind susținute de instrumentiști, dar și de sample-uri digitale ce îmbogățesc ansamblul sonor.
Vezi galeria foto cu Changing Skins!
Pe parcursul pauzei de după Changing Skins, scena a fost mascată cu o pânză albă. Pe suprafața ei a fost proiectată emblema celor de la White Walls. Câteva acorduri au semnalizat intrarea trupei, iar la coborârea cortinei instrumentalul agresiv ne-a anunțat că urmează o cântare care ne va zdruncina spiritele.
White Walls sunt de departe una dintre cele mai promițătoare trupe autohtone. Au un sound excelent, compoziții complexe cu influențe din metal, ambiental, progresiv, jazz sau chiar samba. Toate acestea sunt susținute de o execuție impecabilă, fapt ce dovedește că cei patru - Eugen, Șerban, Alex și Marian sunt muzicieni excelenți.
Vezi galeria foto cu White Walls!
Muzica White Walls poate fi puțin dificil de pătruns la început, nu respectă cu fidelitate niște convenții cu care ascultatorii sunt obișnuiți, dar tocmai acest nonconformism îi face să iasă din mulțime. Totul pare a fi o poveste complexă și interesantă, în care la un moment dat te pierzi fără să îți dai seama. Aplauzele din jur, însă, țin locul unui deșteptător asurzitor care te repune rapid cu picioarele pe pământ.
Cei patru au interpretat piese de pe albumul lor de debut Madman Circus părăsind scena în uralele publicului, căruia i s-au și alăturat pentru concertul Apocalyptica.
Finlandezii din Apocalyptica au declarat la un moment dat: „Nu avem neaparată nevoie de chitări pentru a cânta metal - noi avem violoncele”. Un mesaj atât de ambiţios nu are cum să te facă să ridici o sprânceană suspicioasă, dar ne-au demonstrat că au mare dreptate. Apocalyptica au depășit toate așteptările atingând un nivel apropiat de perfecțiune în interpretarea unui gen din care chitara părea că nu poate lipsi.
Apocalyptica și-au etalat valoarea la Arenele Romane, ținând publicul în priză timp de mai bine de 90 de minute. Au cântat faimoasele lor preluări după Metallica și Sepultura, precum și superbele compoziții proprii. Deși ar fi fost o experiență cu totul remarcabilă, muzicienii nu au putut aduce cu ei suita impresionanta de vocaliști cu care au lucrat de-a lungul timpului, iar microfonul a aparținut exclusiv solistului Tipe Johnson.
Pentru cei care-și puneau întrebări legate de ansamblul tehnic care facilitează un show Apocalyptica vă putem spune că cei trei violonceliști își amplifică instrumentele prin amplificatoare de chitară și folosesc pedale de efecte specifice chitării electrice. Acesta este unul din secretele sunetului violoncelelor din Apocalyptica, pentru detalii și descrierea instalației de sunet a violoncelistului Eicca Toppinen puteți citi aici.
În repertoriul vast de aseară, am avut plăcerea să ascultăm și piese de pe ultimul lor material discografic - 7th Symphony. Seara s-a terminat cu o avalanșă de aplauze din arenă, din partea unui public electriazat de un spectacol excelent.