The Beatles au modelat istoria prin melodiile lor, dar nici unul dintre membri nu știa teorie muzicală.
Nici un membru din Beatles nu știa să citească partituri
Zvonul conform căruia nici unul dintre membri nu știa să citească sau să scrie partituri cu note muzicale apare prin toate rubricile de Fun Facts. Orice fan ar spune că este o prostie, dar chiar John Lennon a spus că este cât se poate de adevărat.
„Consider că Paul şi Ringo se pot compara cu oricare dintre ceilalţi muzicieni rock. Nu din punct de vedere tehnic - nici unul dintre noi nu putea să citească partituri. Nici unul dintre noi nu poate să le scrie. Dar, în postura de muzicieni puri, de oameni inspirați pentru a face sunete, sunt la fel de buni ca oricine altcineva.”
Un miros ciudat și o ocazie ratată
Paul McCartney a avut o încercare când era copil. Tatăl său l-a îndrumat să ia lecții de chitară și Paul chiar a fost la câteva, dar a încetat foarte repede deoarece în casa profesoarei „mirosea ciudat”. McCartney a și fost la preselecție pentru corul de băieți de la Catedrala Liverpool, dar nu a fost ales. Unul dintre motive era că nu știa deloc teorie muzicală.
Nici unul dintre ceilalți nu a încercat măcar, în afară de George Harrison.
George Martin, producător pentru The Beatles și pentru Paul McCartney în mare parte a carierei sale solo, a încercat de multe ori să îl împingă pe McCartney de la spate și să îl convingă să studieze. Odată rafinate, talentul și abilitățile sale puteau atinge cu totul alte culmi. Compozițiile sale puteau să prindă forme care până atunci îi erau inaccesibile. Paul, însă, a fost mereu de părere că talentul său este ceva natural în totalitate și că nu vrea să se complice și să se deruteze.
Cum făceau muzică?
Știau cum se numesc acordurile, bazându-se la fel ca mulți alti chitariști pe pozițiile degetelor pe grif. John și Paul stăteau față în față și își potriveau mâinile încercand să imite unul poziția celuilalt și să o oglindească.
Ringo spunea că poate să cânte nota Do la pian. Asta înseamna că putea repera Do-ul aparținând octavei de mijloc, orientându-se după cum sunt aranjate clapele albe și negre. Făcea un acord trison ca să obțină Do major și gata! Paul, cu toate că este mult mai abil decât Ringo, cânta la fel, bazându-se pe tipare vizuale de forme de acorduri ca să își dea seama când cânta acordul La sau Fa sau oricare altul.
Creativitate fără limite
Majoritatea activității lor muzicale s-a bazat tocmai pe faptul că nu știau că nu se poate și puteau să încerce absolut orice le trecea prin cap.
Un exemplu foarte bun este momentul în care scriau „Penny Lane”. Paul McCartney vroia să cânte o frază folosind un bas piccolo, dar Martin i-a spus că notele nu pot fi atinse cu instrumentul pe care îl avea. Paul l-a rugat pe basist să încerce oricum. El crede că dacă ar fi știut că nu se poate face așa ceva, nu i-ar fi trecut prin minte să încerce și acel fragment din „Penny Lane” nu ar fi existat niciodată în forma în care a fost cântată și înregistrată.