Erau vremuri când orice petrecere avea în setlist baladele Dream On și Love Hurts. Sunt două melodii după care marele public recunoaște trupa Nazareth. Scoțienii se întorc în România cu ocazia împlinirii a 4 ani de Hard Rock Cafe. Ei își promovează noul album Big Dogz, cu numărul 22 în discografia formaţiei. Acesta a apărut în aprilie 2011, la 40 de ani de la debutul discografic Nazareth (1971).
UPDATE: Impresii, video și poze de la concertul Nazareth
Nazareth îi reunește în prezent pe vocalul Dan McCafferty, basistul Pete Agnew, chitaristul Jimmy Murrison (în ultimii 16 ani) și tânărul baterist Lee Agnew (fiul lui Pete). INFOMUSIC l-a intervievat telefonic pe Dan McCafferty și vă împărtășește părerile lui despre album, muzică, viață, turnee și concertul de la București (27 ianuarie 2012, Hard Rock Cafe).
INFOMUSIC: Ce așteptări ai pentru concertul de la București? Ce le transmiți fanilor din România?
DAN McCAFFERTY: Trupa există deja de mult timp, chiar mai mult decât am sperat. Am vrea să încurajăm fanii să vină la concert dacă le place muzica pe care o cântăm. Eu aștept cu nerabdare să mă distrez alături de români și să îi văd simțindu-se bine. De asta te duci să vezi un concert: să te simți bine, să te distrezi. Eu asta am de gând să fac și sper că și ceilalți se vor distra alături de mine.
Care e starea de spirit a trupei după 42 de ani și 22 de albume lansate? Cum te simți?
DAN McCAFFERTY: A trecut atât de repede, nici nu mă gândesc la asta. Noi mereu gândim în viitor, nu prea ne uităm în trecut. Anul trecut am lansat Big Dogz și am avut un turneu de promovare. În 2012 vrem să vedem și mai multe locuri noi și să cântăm piese de pe album. La sfârșitul acestui an sau la începutul anului viitor, vom intra din nou în studio pentru înregistrări, deci timpul trece foarte repede. O să concertăm în România și în multe alte orașe în Europa, vom merge acasă câteva zile, apoi vom fi pe scena în Canada. Suntem foarte, foarte ocupați.
După un album bine primit în 2008 ați lansat unul nou, Big Dogz. Multă lume spune că acesta e și mai bun. Cum le compari?
Da, eu cred că e grozav. Nu am lucrat la materiale noi de multă vreme. Odată ce ne-am apucat de înregistrat ultimele două albume, fanii au avut o reacție foarte bună. Mulți au așteptat Big Dogz și cred că vor să audă și următorul album. Sunt piese foarte bune, sunt mulțumit de cum merg lucrurile. E dificil de discutat despre asta. Pur și simplu știi când ai un material bun sau nu tocmai bun.
"Hair of The Dog" a fost albumul de referință pentru Nazareth, iar după 36 de ani, câinele a crescut și se aude excelent. De ce atâția câini?
DAN McCAFFERTY: Am folosit deseori astfel de elemente, precum monștri, câini mari s.a.md. Nazareth a fost printre primele trupe care au abordat astfel de teme. A prins la public și am continuat așa, acest lucru ne-a alimentat.
Despre cine e vorba în melodia „Time and Tide”? Chitaristul Jimmy Murrison?
DAN MCCAFFERTY: Da, este chiar despre Jimmy și viața lui. A fost alături de noi pentru 16 ani și piesa este povestea lui.
Pentru că tot sunt multe întrebări retorice în acea piesă, cum simtiți publicul după atâția ani? Aproape de voi?
DAN McCAFFERTY: Da, întocmai. Aș spune că ne place ce facem și că ne bucurăm de asta în continuare. Când o să ajungem să cântăm pentru săli goale și când n-o să mai fie nimeni interesat, atunci e timpul retragerii. Dar noi încă ne distrăm, lumea încă vine să ne vadă - chiar avem un public destul de numeros.
Care e povestea piesei “When Jesus Come to Save the World”?
DAN McCAFFERTY: De fapt este vorba despre oameni care îți bat la ușă să vadă dacă vrei să le dai bani. Dacă cineva crede în ceva anume, fie că este Creștin, Budhist sau Islamic, dacă crede în religia sa, e minunat. Însă oamenii încearcă să-ți vândă speranțe false, asta nu îmi place. Despre asta cântăm în piesă. Crede în ce vrei să crezi. Nu lăsa pe altcineva să îți spună în ce ar trebui să crezi. Eu așa cred, dacă ai credință în ceva anume, atunci să fie vorba de tine. Nu forța conceptele tale asupra nimănui. Dacă tu asta crezi și ești fericit așa, foarte bine.
Cum e viața solistului Nazareth?
DAN McCAFFERTY: Viața mea este bună. Încă locuiesc în Scoția cu familia mea și fiecare fărâmă de timp pe care o petrec acasă este prețioasă. Suntem o trupă activă, muncim mult. Tot ce fac este legat de muzică oricum.
Dan Mc Cafferty (Nazareth) la Bucuresti pe 27 ianuarie 2012
Ce îți place mai mult? Să cânți muzica ta, să o cânți pentru public în general sau să mergi în întreaga lume pentru a cânta?...
DAN McCAFFERTY: Mie îmi plac cântările, cântările sunt distracive. Tot călătorim de aproape un an și m-am săturat de aeroporturi. Ca să ții concerte live, trebuie să călătorești. Îmi plac spectacolele, tot restul lucrurilor sunt auxiliare. M-am săturat de trenuri și de avioane. Concertul în sine este important, pentru asta sunt încă în business.
În 40 de ani ați lansat 22 de discuri, dar nu ați semnat cu nicio casă de discuri de renume internațional, de ce?
DAN McCAFFERTY: Nu știu. Pur și simplu nu a mers, presupun. Nu am vândut suficiente discuri, nu știu. Am fost întotdeauna destul de fericiți alături de oamenii cu care am lucrat atât timp cât ne ajutau. Dar acum, nici casele mari de discuri nu o duc tocmai bine. Tinerii vor muzică online, lumea nu mai cumpără CD-uri, cumpără doar câteva piese online.
Erau vremuri când un compozitor scria 10 piese și lansa una singură. Acum sunt melodii relansate în zeci de variante. Ce părere ai?
DAN McCAFFERTY: Cred că suntem foarte old-school cînd vine vorba de înregistrat. Și acum cântăm live în studio. Nu folosim sample-uri de tobe, înregistrăm totul live cu toboșarul. În ziua de azi, copiii pot să tragă albume la ei în dormitor pentru că au echipamentul tehnic necesar. Noi suntem de modă veche, nouă ne place să cântăm cu adevărat. Ne dă o energie mai bună. Nu mă interesează ce fac tinerii sau ceilalți artiști. Atâta timp cât te simți comfortabil și muzica îți iese așa cum vrei, orice e posibil, presupun.
Aveți înregistrări vechi, ciorne, demo-uri?
DAN McCAFFERTY: Da, avem o grămadă de demo-uri care nu au văzut niciodată lumina zilei. Nu tot ce facem este bun, există material pe care îl înregistrezi, apoi te trezești a doua zi dimineață să îl asculți iar și te gândești: „Păi, asta e oribil... groaznic”. Se întâmplă, e inevitabil.
Aveți de gând să le folosiți acum?
DAN McCAFFERTY: Oh, nu. Nici măcar nu le păstrez. Dacă mi se par proaste, scap de ele. Dacă cineva le găsește și crede că le poate folosi?
Ce păreri ai despre tehnologie, despre comunicarea online?
DAN McCAFFERTY: Nu putem s-o evităm. Tocmai am ținut un concert caritabil în Scoția sâmbătă seară și apoi, duminică, era deja un video pe internet. Oamenii oricum o să facă asta, de ce să ne opunem? E și la îndemână când ești pe drumuri și vrei să comunici cu lumea. Poți vorbi cu oricine, oricând. Comunicarea este mai ușoară acum, înainte era o bătaie de cap. Dacă în vremurile astea, tehnologia este disponibilă, de ce să nu ne folosim de ea?
Care sunt provocările scrierii unui nou material?
DAN McCAFFERTY: Nu există practic nici o problemă. Pur și simplu scriem piese despre dragoste, despre petreceri și despre rock’n’roll. Nu sunt tocmai poetice. Câteodată mai compui o piesă cu un mesaj relevant, dar în principiu scriem despre distracție, dragoste și sex.
Ipotetic, dacă te-ai întoarce în timp în 1975, ai schimba ceva?
DAN McCAFFERTY: Nu aș schimba, sunt câteva lucruri poate, dar nu știu... Poate că trebuie să faci unele greșeli pe drum. Deci nu, nu cred că aș schimba mare lucru.
Sunt două generații în cadrul Nazareth. Cum lucrezi alături de Pete și Lee Agnew?
DAN McCAFFERTY: Când sunt acolo, băieții mai tineri ne țin la curent cu ce se întâmplă. Nu numai cu evenimentele din muzica mainstream. Muzica avansează atât de repede acum. Tehnologia și tehnica s-a schimbat atât de mult în ceea ce privește cântatul la chitara sau la tobe. Ei vor să învețe mereu și ne mențin și pe noi informați. Când suntem în turneu, sunt mereu tată și fiu, dar pe scenă el e bassist și el e toboșar - suntem o trupă. Nu sunt incoveniente deloc. Într-un fel, ne purtăm unul altuia de grijă.
Ce trupe noi ai recomanda?
DAN McCAFFERTY: Chiar nu am mai auzit o trupă rock nouă de demult. Ultima formație pe care am auzit-o și mi s-a părut bună a fost Kings of Leon. Mai e o trupă din Glasgow, numită Glasvegas care sună foarte bine. Nu am mai ascultat trupe noi de mult timp. Poate numai eu nu le-am auzit, sunt sigur că există alte trupe rock grozave, dar eu nu i-am ascultat deloc. Majoritatea muzicii pe care o ascult eu e veche.
Dan Mc Cafferty (Nazareth) la Bucuresti pe 27 ianuarie 2012
Care sunt melodii preferate din discografia Nazareth?
DAN MCCAFFERTY: Oh, asta e complicat... Îmi plac multe, nu cred că am piese favorite. Razamanaz (nr. din 1973) cred că exprimă spiritul Nazareth destul de bine. Îmi plac și piese cum ar fi Dream On, piesa e grozavă.
Ce vocaliști buni apreciezi?
DAN McCAFFERTY: Vocaliști buni sunt cu zecile. Kings of Leon au cântăreți buni, Axel Rose e un vocal bun.... Robert Plant, Ian Gillan... Mii de cântăreți, de fapt. Mii și mii.
Ce le transmiți fanilor din România?
DAN McCAFFERTY: Aș vrea să transmit tuturor fanilor din România precum și celor care nu sunt fani: Să aveți un an mai bun și sănătos! Aștept cu nerăbdare să vă văd!
Nazareth a luat naştere în anul 1968 în Dunfermline, Scoţia, şi a cunoscut succesul în 1975 cu albumul Hair of the Dog, care cuprinde și amintita baladă “Dream On”, pe care vă invităm să o reascultați. Videoclipul ni-l arată și pe DAN McCAFFERTY, cu 36 de ani mai tânăr.
