Acesta nu este un articol de critică asupra vreunui interpret sau a vreunei piese, ci despre momentul în care muzica s-a întâlnit cu matematica pentru a crea un haos organizat.
Scott Rickard, specialist în matematică, informatică și inginerie, și-a propus un scop măreț: să compună cea mai urâtă simfonie. Cu toate că pare joacă de copil, pentru un doctorand în matematică nimic nu se petrece la întâmplare.
„What makes a piece of music beautiful?” Aceasta este întrebarea cu care Scott Rickard, își începe discursul din cadrul TEDxMIA 2011, unde și-a prezentat creația. Esența frumuseții muzicii este repetiția. Odată ce se stabilește o idee muzicală, fie ca aceasta este repetată sau întreruptă spre surprinderea urechilor fiecăruia, rezultatul este captivant.
Simfonia a 5-a a lui Beethoven, poate cea mai cunoscută piesă muzicală compusă vreodată, se bazează pe repetiție. Însuși Beethoven a descris măsurile cu care începe compoziția ca fiind „fate knocking at the door” , adică „soarta bătând la ușă”. Tema principală variază pe parcursul simfoniei, însă din punct de vedere ritmic formula folosită e aceeași. Totuși, opera transmite un set complex de sentimente.
Dar ce se întâmplă dacă eliminăm complet toate repetițiile dintr-o compoziție?
Problema ce intervine aici este una matematică: există posibilitatea de a compune o piesă muzicală fără a repeta secvențe de note? Nu se pune problema de randomizare, ea nu garantează lipsa pasajelor similare. Pentru a elimina complet orice șablon sau repetiție, trebuie ca distanța dintre oricare două note alăturate să fie diferită.
O piedică a fost generarea unei compoziții de dimensiuni considerabile după acest principiu. Prima încercare permitea așezarea unei matrici de 12x12 care ar fi dat o secvență de doar 12 note. Categoric, nu se putea numi melodie această serie. Apoi, pe baza teoriei numerelor prime s-a ajuns la concluzia ca generarea unei serii mai lungi e foarte simplă - poate fi obținută din tabla înmulțirii cu 3. Cu numerele astfel obținute, modulo 88, se umple o matrice de 88x88 - sunt 88 de clape pe claviatura unui pian.
Singura simfonie scrisă de un matematician este interpretată de Michael Linville. Puteți să săriți direct la minutul 7:48 dacă vreți să săriți peste explicațiile profesorului. Invitația sa este să căutăm ceva repetitiv sau plăcut într-o lucrare pe care „numai un matematician putea s-o compună”.
