Amon Amarth, As I Lay Dying și Septicflesh sunt trupele care pe 19 noiembrie 2011 au încins atmosfera la Arenele Romane din Capitală.
Cu mult înainte de începerea concertului, la intrare se adunaseră pâlcuri de fani. Încălziţi de câte o sticlă de tărie pe care o palmau de sub haină, îmbătaţi de emoţia că în sfârşit îi vor vedea live pe cei de la Amon Amarth. Pesimiştii aşteptau din minut în minut să fie anunţaţi că respectiva cântare a fost suspendată. Deh, a existat o situaţie acum câţiva ani, când la un maraton muzical de la Fetești era anunţată şi respectiva trupă, însă totul a fost doar un balon de săpun.
Ceasul arăta ora 19.30. Din cort se aud melodiile celor de la Septicflesh. Huiduieli. Unii au venit de prin alte orașe ca să-i asculte pe greci, însă organizatorii li se împotrivesc. Nu-i lăsa să intre. Totul întârzie. Septicflesh sunt dezamăgiţi, au cântat pentru aproximativ 100 de fani care se aflau în acel moment în cort. Ceilalţi erau la poartă, înjurându-i pe cei care chipurile s-au ocupat de aceste aspecte. Din păcate, melodiile de pe ultimul for album, The Great Mass, pe care au încercat să-l promoveze în acest turneu nu au primit bisuri...
SEPTICFLESH s-a alăturat trupelor Amon Amarth și As I Lay Dying în turneul Surtur Rising Tour 2011. Cei patru magnifici, Seth Siro Anton - bas, voce, Sotiris V. - chitară, clean voce, Christos Antoniou - chitară, samplere şi Fotis Benardo — tobe, cântă death metal symphonic. SepticFlesh a intrat în lumina reflectoarelor în 1990 și se laudă cu opt albume discografice și două EP-uri.
Cortul este aproape plin, dozatoarele de bere își fac treaba şi... următorii pe listă sunt americanii de la As I Lay Dying. Recunosc, că sunt un fan al lor, dar, am avut momente în care nu am recunoscut piesele. Sonorizarea din cort nefiind tocmai cea mai bună. Primiţi cum se cuvine de public, cu o mulţime de mâini ridicate în aer şi "circle pits", americanii au reușit să-i mai îmbuneze pe cei supărați că au ratat prestaţia primului band. As I Lay Dying aniversează 10 ani de când sunt pe scenă, iar Tim a ţinut să precizeze acest aspect, arătându-se recunoscător publicului. Cu Through struggle, The sound of truth, Nothing Left sau Die trying, trupa a acaparat imediat scena și pentru 40 de minute, Tim Lambesis - lead vocals, Jordan Mancino — drums, Phil Sgrosso — rfiythm guitar, Nick Hipa — lead guitar și Josh Gilbert - bass guitar, clean vocals au pregătit terenul pentru greii ce urmau... AMON AMARTH.
După o pauză pentru pregătirea scenei, când din boxe ieșeau clasicii Metallica și Pantera, la un moment dat luminile s-au stins şi... au apărut ei. În acel moment, mulţimea i-a primit cum se cuvine. Le-a arătat că i-a așteptat cu nerăbdare. "Bună seara Bucaresci", au fost primele cuvinte ale vocalistului. Pentru a fi aproape de public, a învăţat câteva cuvinte în limba română, iar acest lucru a fost apreciat, evident. Nu au purtat costume de vikingi, singurul accesoriu interesant a fost un corn atârnat la cingătoare, din care, la un moment dat Johan Hegg a părut că bea ceva, închinând în cinstea celor prezenţi. Pe listă au fost War of Gods, precum si melodii pe gustul celor care cunosc albumul Surtur Rising: Destroyer of the Universe, For Victory or Death, Slaves of Fear, Beast Am I, Live Without Regrets. Dar evident că nu au lipsit deja clasicele Runes to my Memory, Pursuit of Vikings, Free Will Sacrifice. Amon Amarth au fost la înălțime și cu Twilight of the Thunder Gods și Guardians of Asgaard.
Noaptea a fost plină, cu adevărat. Am trecut prin black metal, metalcore și ne-am tras sufletul pe ritmuri de death metal. Cei care i-au așteptat atâta amar de vreme cu siguranţă că nu regretă, iar Amon sigur vor reveni, după cum au promis. Şi par oameni de cuvânt...
